Sari la conținut

Creștinul în lume

Familia creștină

Familia în lumina credinței ortodoxe: căsătoria binecuvântată de Dumnezeu, iubirea și datoriile soților, ale părinților și ale copiilor, și casa ca „mică biserică” în care ne rugăm împreună.

9 minute de lectură
Familia creștină
Cuprins
  1. Familia, rânduială a lui Dumnezeu
  2. Soț și soție: iubire, credincioșie și ajutor
  3. Părinți și copii
  4. Darul vieții
  5. Familia, „mică biserică”
  6. Întrebări frecvente
  7. Concluzie
  8. Surse și lecturi suplimentare

Familia este primul loc în care omul învață să iubească, să ierte, să se roage și să poarte grijă de altcineva. Aici primim credința, limba, obiceiurile și, mai ales, exemplul celor care ne-au crescut. Pentru mulți dintre noi, care trăim departe de țară, familia este și locul unde se păstrează vie legătura cu Biserica și cu rădăcinile noastre.

Această cateheză arată ce învață Biserica Ortodoxă despre familie: de unde vine, ce o face creștină, care sunt datoriile celor care o alcătuiesc și cum poate deveni o „mică biserică”.

Familia, rânduială a lui Dumnezeu

Familia nu este o simplă înțelegere între oameni. Ea a fost rânduită de Dumnezeu încă din rai: El l-a făcut pe om bărbat și femeie, i-a binecuvântat și le-a spus să crească și să se înmulțească (Facerea 1, 27-28). Văzând singurătatea lui Adam, Dumnezeu a spus: „Nu este bine să fie omul singur” (Facerea 2, 18), și i-a dat-o pe Eva ca ajutor potrivit.

Mântuitorul a cinstit nunta prin prezența Sa la Cana Galileii, unde a săvârșit prima minune (Ioan 2, 1-11), și a întărit legătura căsătoriei ca unire pe viață a unui bărbat și a unei femei (Matei 19, 4-6). Sfântul Apostol Pavel o pune în lumina cea mai înaltă: iubirea dintre soți este chip al iubirii dintre Hristos și Biserica Sa (Efeseni 5, 25-32).

De aceea, în Biserica Ortodoxă căsătoria este o Sfântă Taină. Prin Taina Cununiei, Dumnezeu binecuvântează unirea mirilor și le dă harul de a se iubi, de a se ajuta și de a-și crește copiii în credință. Cununiile puse pe capetele lor arată că sunt chemați la o viață de cinste și de jertfă unul pentru altul, ca împărat și împărăteasă ai casei lor.

Familia are, după învățătura Bisericii, câteva scopuri legate între ele: nașterea și creșterea de copii, ajutorul reciproc al soților în toate ale vieții și sfințirea lor, prin care se sprijină unul pe altul pe drumul spre Împărăția lui Dumnezeu.

Ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.
— Matei 19, 6

Soț și soție: iubire, credincioșie și ajutor

Creștinismul a arătat lumii că bărbatul și femeia sunt egali în demnitate înaintea lui Dumnezeu, amândoi purtători ai chipului Său și moștenitori ai aceluiași har (Galateni 3, 28). Căsătoria creștină se întemeiază pe iubire și pe liberul consimțământ al celor doi, nu pe constrângere sau pe interese materiale.

Din Taina Cununiei decurg câteva datorii ale soților unul față de celălalt:

  • Iubirea și respectul: Apostolul îi cheamă pe amândoi să se supună unul altuia în frica lui Hristos (Efeseni 5, 21); îi cere soțului să-și iubească soția cum Hristos a iubit Biserica, dându-Se pe Sine pentru ea, iar soției să-și cinstească soțul (Efeseni 5, 25-33). Este o iubire care se jertfește, nu una care stăpânește.
  • Credincioșia: soții își păstrează unul altuia inima și trupul, în curăție și cumpătare (1 Corinteni 7, 3-4).
  • Ajutorul în toate: împart bucuriile și necazurile, munca și grijile, după cuvântul „Purtați-vă sarcinile unii altora” (Galateni 6, 2).
  • Răbdarea și iertarea: nicio căsnicie nu este fără încercări; ele se depășesc prin vorbă blândă, prin iertare și prin rugăciune împreună.
  • Grija pentru mântuirea celuilalt: soții se ajută unul pe altul să crească în credință și în virtute.

Părinți și copii

Copiii sunt un dar al lui Dumnezeu, încredințat părinților spre creștere. Familia este prima școală a credinței și a bunelor purtări: ceea ce copilul vede acasă îl însoțește toată viața.

Părinții au datoria să-și iubească și să-și îngrijească copiii, trupește și sufletește. Ei îi aduc la Taina Sfântului Botez, îi învață primele rugăciuni și semnul Sfintei Cruci, îi aduc la biserică și la Sfânta Împărtășanie, le povestesc despre Hristos și despre sfinți. Apostolul îi îndeamnă să nu-și întărâte copiii, ci să-i crească „întru învățătura și certarea Domnului” (Efeseni 6, 4; Coloseni 3, 21): cu fermitate, dar fără asprime, cu răbdare și cu exemplul propriei vieți.

Copiii, la rândul lor, sunt chemați să-și cinstească părinții, după porunca: „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta” (Ieșirea 20, 12; Efeseni 6, 1-3). Această cinstire înseamnă ascultare cât sunt mici, respect și recunoștință toată viața, iar la bătrânețea părinților, grijă și ajutor. Ea nu se încheie nici după moartea lor: îi pomenim în rugăciune și la Sfânta Liturghie.

În diaspora, copiii cresc între două limbi și două culturi. Este un dar, nu o piedică: rugăciunea în limba pe care o înțeleg, slujbele, sărbătorile trăite împreună și prietenia cu alți tineri ortodocși îi ajută să simtă Biserica drept casa lor. Despre activitățile pentru copii și tineri din parohie aflați pe pagina Tineri.

Familia cuprinde și pe bunici, frați, rude și nași, care se cuvine să se iubească și să se ajute. Iar dincolo de ea, toți oamenii alcătuiesc o mare familie, avându-L pe Dumnezeu ca Tată.

Darul vieții

Biserica învață că viața omului este sfântă din clipa zămislirii. Psalmistul mărturisește că Dumnezeu l-a țesut în pântecele maicii sale (Psalmul 138, 13-16), iar proorocului Ieremia Domnul îi spune că l-a cunoscut mai înainte de a-l fi zidit în pântece (Ieremia 1, 5). De aceea, încă din primele veacuri, creștinii au respins avortul, cum arată Învățătura celor doisprezece Apostoli (Didahia), iar Biserica îl socotește un păcat greu. Celor care poartă această rană în suflet, Biserica nu le închide ușa: le deschide calea pocăinței și a spovedaniei, prin care Dumnezeu iartă și vindecă.

Întrebările legate de nașterea copiilor și de viața intimă a soților se lămuresc cu delicatețe, după îndrumarea duhovnicului, în duhul iubirii, al răspunderii și al deschiderii către viață. Iar soții care nu au primit darul copiilor nu au o căsnicie „mai puțin” binecuvântată: Taina Cununiei este deplină și pentru ei. Scriptura și Tradiția ne arată perechi, ca Avraam și Sara sau Sfinții Ioachim și Ana, care au purtat cu credință această durere, iar mulți soți își revarsă iubirea asupra copiilor înfiați sau asupra celor din jur.

Familia, „mică biserică”

Încă din vremea Apostolilor, creștinii se adunau în case, iar Sfântul Pavel trimite salutări „Bisericii din casa” unor familii de credincioși (Romani 16, 5). Sfântul Ioan Gură de Aur, în omiliile sale la Epistola către Efeseni, îndeamnă ca fiecare casă să devină o mică biserică, în care soții și copiii se roagă, citesc Scriptura și trăiesc în pace.

Aceasta nu cere lucruri mari, ci o rânduială simplă și statornică:

  • Colțul de rugăciune: câteva icoane, o candelă sau o lumânare, Sfânta Scriptură și cartea de rugăciuni.
  • Rugăciunea împreună, seara sau înainte de masă, chiar și scurtă. Hristos ne-a făgăduit că este în mijlocul celor adunați în numele Lui (Matei 18, 20).
  • Duminica în familie: Liturghia împreună, apoi o masă tihnită și timp unii pentru alții.
  • Anul bisericesc trăit acasă: posturile, sărbătorile, colindele, ouăle roșii, pomenirea celor adormiți.
  • Ușa deschisă: primirea oaspeților și ajutorul dat celor în nevoie arată că dragostea familiei nu se închide în sine.

Cuvântul lui Iosua poate deveni deviza oricărei familii creștine: „Eu și casa mea vom sluji Domnului” (Iosua 24, 15).

Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos și în Biserică.
— Efeseni 5, 32

Întrebări frecvente

Suntem căsătoriți doar civil. Ce putem face?

Sunteți bineveniți în biserică. Căsătoria civilă este recunoscută de stat, dar Biserica vă cheamă să primiți și binecuvântarea lui Dumnezeu prin Taina Cununiei. Vorbiți cu preotul: el vă explică pașii și actele necesare și vă ajută să vă pregătiți.

Soțul sau soția mea este de altă confesiune.

Multe familii din diaspora sunt în această situație. Respectul reciproc, rugăciunea și dialogul răbdător sunt esențiale. Despre cununie, botezul și creșterea copiilor în credința ortodoxă discutați cu preotul, care vă îndrumă după rânduiala Bisericii și după situația familiei dumneavoastră.

Trecem printr-o perioadă grea în căsnicie. Ne poate ajuta Biserica?

Da. Nu rămâneți singuri cu greutățile. Preotul vă poate asculta, vă poate sfătui și se poate ruga împreună cu voi; uneori este bine să cereți și ajutorul unui consilier specializat. Biserica nu judecă persoanele, ci caută vindecarea lor. Nimeni nu este obligat să rămână într-o situație de violență: în pericol, căutați imediat ajutor.

Nu avem copii, deși ne-am dorit. Cum privește Biserica aceasta?

Cu multă dragoste. Căsnicia voastră este deplină înaintea lui Dumnezeu. Rugați-vă împreună, nu vă învinovățiți unul pe altul și vorbiți deschis cu duhovnicul, inclusiv despre tratamentele medicale pe care le aveți în vedere, ca să le cântăriți în lumina credinței. Înfierea unui copil este o faptă mare de iubire, pe care Biserica o binecuvântează.

Cum ne rugăm cu copiii mici, care nu stau locului?

Scurt, cu bucurie și fără constrângere. Câteva cuvinte, un semn al Crucii, sărutarea icoanei înainte de culcare sunt de ajuns la început. Copiii învață mai ales văzându-și părinții rugându-se.

Concluzie

Familia creștină nu este o familie fără greutăți, ci una în care Hristos are loc. Binecuvântată în Taina Cununiei, întărită prin rugăciune și prin Sfânta Împărtășanie, ea devine școală a iubirii și drum spre mântuire pentru toți cei care o alcătuiesc.

Vă așteptăm cu toată familia la Sfânta Liturghie. Pentru Taina Cununiei, botezul copiilor sau orice întrebare legată de viața familiei, preotul vă stă cu drag la dispoziție.

Surse și lecturi suplimentare

  • Biblia sau Sfânta Scriptură, ediția Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Trimiterile din această cateheză: Facerea 1, 27-28; 2, 18; Ieșirea 20, 12; Iosua 24, 15; Psalmul 138, 13-16; Ieremia 1, 5; Matei 18, 20; 19, 4-6; Ioan 2, 1-11; Romani 16, 5; 1 Corinteni 7, 3-4; Galateni 3, 28; 6, 2; Efeseni 5, 21-33; 6, 1-4; Coloseni 3, 21.
  • Învățătura celor doisprezece Apostoli (Didahia), 2, 2.
  • Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Epistola către Efeseni, Omilia 20.
  • Slujba Sfintei Taine a Cununiei, în Molitfelnicul Bisericii Ortodoxe Române.