Fără preot nu există Sfânta Liturghie, nici Botez, nici Spovedanie, nici Cununie. Prin el Hristos ne învață, ne sfințește și ne păstorește. De aceea Biserica socotește Preoția o Sfântă Taină: nu o meserie și nici o simplă funcție de conducere, ci un dar al Duhului Sfânt, dat prin punerea mâinilor episcopului celor chemați să slujească poporului lui Dumnezeu.
Cateheza de față arată cum a fost așezată această Taină, care sunt treptele ei, cum se săvârșește hirotonia și ce legătură este între preoția slujitorilor și „preoția împărătească” a tuturor credincioșilor.
Taina așezată de Hristos
Hirotonia, sau Preoția, este Sfânta Taină prin care cei aleși și pregătiți primesc, prin punerea mâinilor și rugăciunea episcopului, harul Duhului Sfânt și puterea de a propovădui cuvântul lui Dumnezeu, de a săvârși Sfintele Taine și slujbele Bisericii și de a-i conduce pe credincioși spre mântuire. Cuvântul grecesc hirotonie înseamnă „alegere prin ridicarea mâinii” și, apoi, „punerea mâinilor”.
Mântuitorul Și-a ales cei doisprezece Apostoli, i-a pregătit și i-a trimis. În seara zilei Învierii le-a spus: „Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit și Eu pe voi”, a suflat asupra lor și le-a dat Duhul Sfânt (Ioan 20, 21-22). Înainte de Înălțare le-a poruncit să învețe toate neamurile, să le boteze și să le învețe să păzească toate câte le-a poruncit (Matei 28, 19-20). Iar la Cina cea de Taină le-a încredințat săvârșirea Euharistiei: „Aceasta să faceți spre pomenirea Mea” (Luca 22, 19).
Din aceste porunci se nasc cele trei puteri ale preoției, care corespund întreitei slujiri a lui Hristos, ca Învățător (Prooroc), Arhiereu și Împărat. Hristos rămâne singurul Arhiereu al Noului Legământ (Evrei 7, 24-25), iar slujitorii hirotoniți lucrează în numele Lui:
- puterea de a învăța: propovăduirea Evangheliei și cateheza;
- puterea de a sfinți: săvârșirea Sfintelor Taine și a ierurgiilor; Sfântul Pavel îi numește pe slujitori „iconomi ai tainelor lui Dumnezeu” (1 Corinteni 4, 1);
- puterea de a conduce: păstorirea duhovnicească a credincioșilor. „Cel ce vă ascultă pe voi pe Mine Mă ascultă”, le spune Hristos ucenicilor (Luca 10, 16).
Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit și Eu pe voi.
Cele trei trepte ale preoției
Diaconul
Slujește alături de episcop și de preot la Liturghie și la celelalte slujbe, dar nu săvârșește singur Sfintele Taine. Primii șapte diaconi au fost aleși de comunitate și hirotoniți de Apostoli (Faptele Apostolilor 6, 1-6).
Preotul
Primește de la episcop cele trei puteri și săvârșește Tainele și slujbele, în afară de hirotonie, de sfințirea bisericilor și de sfințirea Sfântului Mir și a antimiselor. Apostolii au hirotonit preoți în fiecare Biserică (Faptele Apostolilor 14, 23; Tit 1, 5).
Episcopul
Are plinătatea preoției: învață, sfințește și conduce Biserica locală și hirotonește preoți și diaconi. Este urmașul Apostolilor, ca Timotei și Tit, cărora Sfântul Pavel le-a încredințat Bisericile (1 Timotei 4, 14; Tit 1, 5).
Hirotonia și succesiunea apostolică
Harul preoției nu și-l poate da nimeni singur și nici nu se primește prin alegerea comunității. „Nimeni nu-și ia singur cinstea aceasta, ci dacă este chemat de Dumnezeu, după cum și Aaron” (Evrei 5, 4). Apostolii au transmis harul prin punerea mâinilor, iar Sfântul Pavel îi amintește lui Timotei de darul primit astfel și îl îndeamnă să nu pună mâinile degrabă pe nimeni (1 Timotei 4, 14; 5, 22; 2 Timotei 1, 6).
De atunci, episcopii au hirotonit alți episcopi, preoți și diaconi, într-un lanț neîntrerupt care merge până la Apostoli. Acest lanț se numește succesiune apostolică și este semnul că Biserica de astăzi este aceeași cu Biserica Apostolilor. De aceea numai episcopul poate hirotoni, iar un episcop este hirotonit de cel puțin doi sau trei episcopi.
Hirotonia se săvârșește numai în cadrul Sfintei Liturghii, în altar, înaintea Sfintei Mese, pentru că preoția există pentru Euharistie. Fiecare treaptă se dă la un alt moment al slujbei: episcopul, înainte de citirea Apostolului, ca să poată învăța și conduce întreaga Liturghie; preotul, după Vohodul Mare, ca să ia parte la sfințirea Darurilor; diaconul, după sfințirea Darurilor, pentru că el slujește, dar nu le sfințește. Candidatul este purtat de trei ori în jurul Sfintei Mese, îngenunchează, iar episcopul își pune mâinile pe capul lui și rostește rugăciunea care începe cu cuvintele „Dumnezeiescul har, care pururea pe cele neputincioase le vindecă și pe cele cu lipsă le împlinește…”, în timp ce clerul cântă „Doamne, miluiește”. Apoi episcopul îl îmbracă pe noul hirotonit cu veșmintele treptei lui și îl arată poporului, strigând „Vrednic este!” (Axios!), iar credincioșii răspund de trei ori la fel. Astfel întreaga Biserică își dă mărturia.
Preoția împărătească a tuturor credincioșilor
Sfântul Apostol Petru le scrie tuturor creștinilor că sunt „preoție împărătească” (1 Petru 2, 9). Prin Botez și Mirungere, fiecare credincios este uns și chemat să-I aducă lui Dumnezeu jertfe duhovnicești: rugăciunea, mulțumirea, faptele bune, viața curată, dăruirea de sine (Romani 12, 1; 1 Petru 2, 5). În acest sens, fiecare tată și fiecare mamă sunt „preoți” ai familiei lor, iar fiecare creștin mărturisește pe Hristos în lume.
Această preoție a tuturor nu înlocuiește însă preoția sfințită prin hirotonie, ci are nevoie de ea. Nu oricine poate săvârși Liturghia sau dezlega păcatele, ci numai cei hirotoniți, după cum în Biserica primară nu toți erau apostoli, nici toți învățători (1 Corinteni 12, 28-29). Cele două nu stau în concurență: preotul slujește în mijlocul poporului, iar poporul se roagă și aduce darurile împreună cu el. La Liturghie, fiecare „Amin” al credincioșilor arată această lucrare comună.
Iar voi sunteți seminție aleasă, preoție împărătească, neam sfânt, popor agonisit de Dumnezeu, ca să vestiți în lume bunătățile Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa cea minunată.
Datoria noastră față de slujitorii Bisericii
Sfântul Grigorie Teologul numea păstorirea sufletelor „arta artelor și știința științelor”. Preotul poartă o răspundere grea și are nevoie de ajutorul credincioșilor. De aceea Biserica ne cheamă:
- să ne rugăm pentru episcopi, preoți și diaconi, cum facem la fiecare ectenie a Liturghiei, și să-i pomenim în rugăciunea de acasă;
- să-i cinstim pentru harul pe care îl poartă, nu pentru calitățile lor omenești. După obiceiul nostru, cerem binecuvântarea preotului spunând „Binecuvântați, părinte!” și îi sărutăm mâna dreaptă, care săvârșește Tainele;
- să-i ajutăm în viața parohiei, cu timpul, cu darurile și cu priceperea noastră;
- să nu-i judecăm cu ușurință: dacă un slujitor greșește, ne rugăm pentru el, iar o problemă serioasă se spune cu smerenie lui sau episcopului, nu se răspândește în vorbe.
Hristos a spus: „Secerișul e mult, dar lucrătorii sunt puțini. Rugați, deci, pe Domnul secerișului, ca să scoată lucrători la secerișul Său” (Matei 9, 37-38). Vocațiile la preoție se nasc de obicei în familii credincioase și în parohii vii. Un tânăr care simte această chemare este bine să vorbească cu duhovnicul și cu preotul paroh, iar familia și comunitatea să-l susțină cu rugăciune.
Întrebări frecvente
Cine poate deveni preot?
După rânduiala Bisericii Ortodoxe, un bărbat ortodox cu viață curată și credință statornică, care a urmat studii teologice și are recomandarea duhovnicului său. Poate fi căsătorit, dar căsătoria trebuie încheiată înainte de hirotonia de diacon, o singură dată, cu o soție ortodoxă aflată și ea la prima căsătorie. Cine este hirotonit necăsătorit nu se mai poate căsători după hirotonie; de aceea, cel care nu se căsătorește rămâne în feciorie sau devine monah. Hotărârea o ia episcopul, după cercetarea candidatului.
De ce episcopii sunt monahi?
În primele secole au existat și episcopi căsătoriți; Sfântul Pavel cere ca episcopul să fie „bărbat al unei singure femei” (1 Timotei 3, 2). Sinodul Trulan (691-692) a rânduit ca episcopii să nu mai trăiască în căsătorie (canoanele 12 și 48), iar cu timpul s-a statornicit ca ei să fie aleși din rândul monahilor, ca să se poată dărui cu totul slujirii întregii eparhii. Preoții și diaconii de parohie sunt, de obicei, căsătoriți și au familie.
Ce înseamnă când strigăm „Vrednic este!”?
Strigarea Axios! la hirotonie este mărturia poporului că primește pe noul slujitor. Ea nu înseamnă că acesta ar fi vrednic prin sine, ci că Biserica se roagă împreună cu episcopul ca Dumnezeu să-l facă vrednic de slujirea primită.
Ce sunt protopopul, arhimandritul, mitropolitul sau patriarhul?
Nu sunt trepte noi ale Tainei, ci ranguri de cinste sau de slujire administrativă în cadrul celor trei trepte. Protopopul, iconomul sau arhimandritul sunt preoți; mitropolitul și patriarhul sunt episcopi care întâistătătoresc peste mai multe eparhii, dar nu au o hirotonie deosebită. Citețul și ipodiaconul primesc o binecuvântare prin punerea mâinii (hirotesie) pentru slujiri în biserică, nu Taina Preoției.
De ce sunt hirotoniți numai bărbați?
Biserica Ortodoxă păstrează rânduiala primită de la Hristos și de la Apostoli: Hristos a ales doisprezece bărbați ca Apostoli, iar Biserica a hirotonit de atunci numai bărbați. Aceasta nu înseamnă o cinstire mai mică a femeii. Maica Domnului, mai cinstită decât heruvimii, nu a fost preot, iar femeile mironosițe au fost cele dintâi vestitoare ale Învierii. În Biserică, femeile au slujiri de mare preț: în familie, în cateheză, în cântare, în milostenie și în viața parohiei.
Rămân valabile Tainele săvârșite de un preot care păcătuiește?
Da. Harul vine de la Hristos, nu din sfințenia slujitorului. Despre aceasta citiți mai mult în cateheza despre Sfintele Taine. Preotul va da însă socoteală înaintea lui Dumnezeu pentru viața și slujirea lui.
Concluzie
Prin Taina Preoției, Hristos rămâne Păstorul cel bun al Bisericii Sale: prin mâinile episcopilor și preoților El ne botează, ne iartă, ne hrănește cu Trupul și Sângele Său și ne binecuvântează. Iar noi, ca preoție împărătească, suntem chemați să ne rugăm pentru ei, să-i ajutăm și să-I aducem împreună lui Dumnezeu jertfa de laudă.
Dacă un tânăr din familia dumneavoastră simte chemarea spre slujirea Bisericii sau aveți întrebări, vorbiți cu preotul paroh.
Surse și lecturi suplimentare
- Biblia sau Sfânta Scriptură, ediția Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Trimiterile din această cateheză: Matei 9, 37-38; 28, 19-20; Luca 10, 16; 22, 19; Ioan 20, 21-22; Faptele Apostolilor 6, 1-6; 14, 23; Romani 12, 1; 1 Corinteni 4, 1; 12, 28-29; 1 Timotei 3, 2; 4, 14; 5, 22; 2 Timotei 1, 6; Tit 1, 5; Evrei 5, 4; 7, 24-25; 1 Petru 2, 5.9.
- Sfântul Ignatie Teoforul, Epistola către Tralieni 3.
- Sfântul Grigorie Teologul, Cuvântul al doilea (apologetic), despre preoție.
- Sfântul Ioan Gură de Aur, Despre preoție.
- Canoanele apostolice, canonul 1; Sinodul Trulan, canoanele 12 și 48.
- Pr. prof. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. III.
- Arhieraticon, rânduiala hirotoniilor și a hirotesiilor.
