În fiecare duminică, spre sfârșitul Sfintei Liturghii, preotul iese cu Sfântul Potir în fața credincioșilor și rostește: „Cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste să vă apropiați!”. Chemarea aceasta arată ce este Sfânta Împărtășanie: nu un obicei și nici doar un semn de aducere aminte, ci întâlnirea cea mai adâncă a omului cu Hristos. Biserica o numește Sfânta Euharistie, cuvânt grecesc care înseamnă „mulțumire”.
Cateheza de față arată, pe scurt, ce învață Biserica Ortodoxă despre această Sfântă Taină, pe temeiul Sfintei Scripturi și al Sfinților Părinți, și cum ne pregătim pentru ea.
Taina așezată de Hristos la Cina cea de Taină
Sfânta Euharistie a fost așezată de Mântuitorul Iisus Hristos în seara dinaintea Patimilor Sale, la Cina cea de Taină cu ucenicii. Atunci a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o și a dat-o ucenicilor; apoi a luat paharul cu vin și, mulțumind, le-a dat să bea din el (Matei 26, 26-28; Marcu 14, 22-24; Luca 22, 19-20). Sfântul Apostol Pavel mărturisește aceeași rânduială, pe care spune că a primit-o „de la Domnul” (1 Corinteni 11, 23-25).
Hristos le-a poruncit ucenicilor să facă aceasta „spre pomenirea Mea” (Luca 22, 19). De aceea, încă de la început, creștinii s-au adunat pentru frângerea pâinii: cei botezați la Cincizecime „stăruiau în învățătura apostolilor și în împărtășire, în frângerea pâinii și în rugăciuni” (Faptele Apostolilor 2, 42). Biserica a păstrat neîntrerupt această Taină, pe care o săvârșește la fiecare Sfântă Liturghie.
Luați, mâncați, acesta este trupul Meu. […] Beți dintru acesta toți, că acesta este sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor.
Pâinea vieții: Trupul și Sângele lui Hristos
Cu mult înainte de Cina cea de Taină, Mântuitorul îi pregătise pe ucenici pentru această Taină. După înmulțirea pâinilor, în sinagoga din Capernaum, S-a numit pe Sine „pâinea vieții” și a spus limpede că cei care vor să aibă viață trebuie să mănânce Trupul Lui și să bea Sângele Lui (Ioan 6, 48-58). Mulți dintre ascultători s-au smintit de aceste cuvinte și au plecat, dar Hristos nu le-a îndulcit și nu le-a explicat ca pe o simplă imagine (Ioan 6, 60-69).
De aceea Biserica Ortodoxă mărturisește că în Sfânta Împărtășanie primim cu adevărat Trupul și Sângele lui Hristos, nu un simbol al lor. Sfântul Chiril al Ierusalimului îi învăța pe cei nou-botezați să nu privească Darurile ca pe o pâine și un vin obișnuite, ci să se încredințeze prin credință, chiar dacă simțurile le arată altceva (Catehezele mistagogice IV).
Hristos este primit întreg în fiecare părticică a Sfintelor Daruri. Împărtășindu-ne, nu primim o parte din El, ci pe Hristos Însuși.
Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci.
Cum se prefac Darurile
La începutul Liturghiei, la Proscomidie, preotul pregătește Darurile din prescura de pâine dospită și din vin curat de struguri, amestecat cu puțină apă, după pilda Cinei celei de Taină. Pâinea și vinul aduse la Sfânta Liturghie se prefac în Trupul și Sângele Domnului prin lucrarea Duhului Sfânt. După ce rostește cuvintele Mântuitorului de la Cina cea de Taină, preotul se roagă lui Dumnezeu Tatăl să trimită pe Duhul Sfânt „peste noi și peste aceste Daruri ce sunt puse înainte” și să le prefacă în Trupul și Sângele lui Hristos. Această rugăciune se numește epicleză, adică „chemare”, și se rostește în taină, în timp ce credincioșii cântă „Pe Tine Te lăudăm…”.
Cum anume are loc prefacerea nu poate fi explicat cu mintea omenească. Sfântul Ioan Damaschin arată că, așa cum Duhul Sfânt a lucrat în Fecioara Maria la Întruparea Fiului lui Dumnezeu, tot așa lucrează și asupra Darurilor; iar felul în care se petrece aceasta rămâne o taină pe care o primim prin credință (Dogmatica IV, 13).
De aceea Biserica Ortodoxă vorbește simplu despre prefacerea Darurilor (gr. metabole) și nu leagă această taină de o explicație filozofică anume. Ea mărturisește doar ceea ce a primit: după prefacere, pe Sfânta Masă nu mai sunt pâine și vin obișnuite, nici simple semne, ci Trupul și Sângele Domnului, chiar dacă simțurile văd mai departe chipul pâinii și al vinului. Despre desfășurarea slujbei puteți citi în cateheza Sfânta Liturghie.

Jertfa lui Hristos, făcută prezentă
Sfânta Euharistie nu este numai o masă, ci și o jertfă. Mântuitorul a vorbit despre Trupul Său „care se frânge pentru voi” și despre Sângele Său „care se varsă pentru voi” (1 Corinteni 11, 24; Luca 22, 20). La Sfânta Liturghie nu se aduce o altă jertfă și nici nu se repetă Golgota: jertfa unică a lui Hristos, adusă o dată pentru totdeauna (Evrei 9, 28; 10, 10), ne este făcută prezentă, iar noi ne împărtășim din ea.
De aceea Sfântul Apostol Pavel spune că, ori de câte ori mâncăm această pâine și bem acest pahar, vestim moartea Domnului până când va veni (1 Corinteni 11, 26). În Liturghie, Biserica Îi aduce lui Dumnezeu Darurile cu cuvintele „Ale Tale dintru ale Tale, Ție Îți aducem de toate și pentru toate” și Îi mulțumește pentru mântuirea dăruită lumii.
Roadele Sfintei Împărtășanii
Cel care se împărtășește cu pregătire și cu credință primește darurile pe care Hristos le-a făgăduit:
- Unirea cu Hristos. „Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne întru Mine și Eu întru el” (Ioan 6, 56).
- Iertarea păcatelor și sfințirea. Sângele Domnului se varsă „spre iertarea păcatelor” (Matei 26, 28); omul este întărit în lupta cu păcatul și crește în viața duhovnicească.
- Unitatea Bisericii. „Că o pâine, un trup, suntem cei mulți” (1 Corinteni 10, 17). Euharistia îi adună pe credincioși într-o singură familie, în jurul aceluiași Potir.
- Arvuna vieții veșnice. „Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viață veșnică, și Eu îl voi învia în ziua cea de apoi” (Ioan 6, 54). Sfântul Ignatie Teoforul numea pâinea euharistică „leacul nemuririi” (Epistola către Efeseni 20, 2).
Cum ne pregătim
Pentru că primim pe Hristos Însuși, Biserica ne cheamă la o pregătire atentă. Sfântul Apostol Pavel îndeamnă: „Să se cerceteze însă omul pe sine și așa să mănânce din pâine și să bea din pahar” (1 Corinteni 11, 28). El adaugă că cel care mănâncă și bea cu nevrednicie, fără să deosebească Trupul Domnului, își mănâncă și își bea osândă (1 Corinteni 11, 27-29). Pregătirea nu ne face vrednici prin propriile puteri, ci ne deschide inima pentru harul lui Dumnezeu; nimeni nu se împărtășește pentru că este vrednic, ci pentru că are nevoie de vindecare și de viață.
Rânduiala obișnuită a pregătirii cuprinde:
- Spovedania la duhovnic și binecuvântarea lui pentru a ne împărtăși. Copiii până la șapte ani se împărtășesc fără spovedanie.
- Împăcarea cu toți și iertarea celor care ne-au greșit (Matei 5, 23-24).
- Postul și înfrânarea, după îndrumarea duhovnicului, iar în ziua Împărtășaniei nu mâncăm și nu bem nimic până la primirea Sfintelor Taine. Pentru bolnavi, duhovnicul poate rândui altfel.
- Rugăciunea: rugăciunile pentru Sfânta Împărtășanie din Ceaslov sau din cartea de rugăciuni, citite cu luare-aminte.
- Participarea la Sfânta Liturghie de la început, nu doar în momentul Împărtășirii.
Întrebări frecvente
Cât de des se poate împărtăși un credincios?
Biserica îi cheamă pe credincioși să se împărtășească des, cu pregătire. Una dintre poruncile bisericești cere cel puțin spovedania și împărtășirea în fiecare dintre cele patru posturi de peste an; cine duce o viață creștină atentă se poate împărtăși mai des, cu binecuvântarea duhovnicului, care cunoaște viața fiecăruia.
Se pot împărtăși copiii?
Da. Copiii sunt membri deplini ai Bisericii din clipa Botezului și se împărtășesc de mici. Până la vârsta de șapte ani se împărtășesc fără spovedanie; de atunci încolo învață, cu ajutorul preotului, să se spovedească.
Se pot împărtăși creștinii din alte confesiuni?
Sfânta Împărtășanie este semnul și împlinirea unității în aceeași credință. De aceea Biserica Ortodoxă îi împărtășește pe cei botezați și mirungiți în Biserica Ortodoxă, pregătiți prin spovedanie. Creștinii din alte confesiuni sunt bineveniți la Sfânta Liturghie și pot primi la sfârșit anafura. Pentru întrebări personale, vorbiți cu preotul paroh.
Ce este anafura?
Anafura (antidorul) este pâinea binecuvântată din prescurile aduse la Liturghie, pe care preotul o împarte la sfârșitul slujbei. Nu este Sfânta Împărtășanie, ci un semn al binecuvântării și al comuniunii.
Ce facem dacă cineva este bolnav și nu poate veni la biserică?
Preotul împărtășește bolnavii acasă, în spital sau în căminul de bătrâni. Chemați-l din timp, iar pentru cei grav bolnavi fără întârziere.
Concluzie
Sfânta Împărtășanie este inima vieții creștine. În ea Hristos Se dăruiește celor care Îl iubesc, îi unește cu Sine și între ei și îi pregătește pentru viața veșnică. De aceea Biserica nu ne cheamă la Liturghie doar ca să privim, ci ca să ne apropiem „cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste”.
Dacă doriți să vă pregătiți pentru Sfânta Împărtășanie sau aveți întrebări, vorbiți cu preotul paroh după Sfânta Liturghie.
Surse și lecturi suplimentare
- Biblia sau Sfânta Scriptură, ediția Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Trimiterile din această cateheză: Matei 5, 23-24; 26, 26-28; Marcu 14, 22-24; Luca 22, 19-20; Ioan 6, 48-69; Faptele Apostolilor 2, 42; 1 Corinteni 10, 17; 11, 23-29; Evrei 9, 28; 10, 10.
- Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica (Expunere exactă a credinței ortodoxe), cartea a IV-a, capitolul 13.
- Sfântul Chiril al Ierusalimului, Catehezele mistagogice, cateheza a IV-a.
- Sfântul Ignatie Teoforul, Epistola către Efeseni 20, 2.
- Sfântul Nicolae Cabasila, Despre viața în Hristos, cartea a IV-a.
- Pr. prof. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. III.
- Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur și rânduiala Proscomidiei, în Liturghier; rugăciunile pentru Sfânta Împărtășanie, în Ceaslov.
