Un cavaler teuton, în urma unei cruciade victorioase în Țara Sfântă, a promis că va duce în orașul său, Florența, o lumânare nestinsă, pe care o va aprinde de la flacăra lumânării de la mormântul sfânt al lui Hristos. Acest plan făcu din el un alt om. Îl transformă dintr-un soldat cuceritor într-unul pacifist. Chiar și pe drum, când era atacat de tâlhari, nu se apăra. Promitea să le dea de bunăvoie tot ceea ce doreau, numai dacă nu vor stinge lumânarea sa. Îi luară îmbrăcămintea de zale, armele și toți banii, și-i dădură în schimb un biet catâr cu care să meargă mai departe. După câteva peripeții periculoase sosi în cele din urmă în orașul Florența, protejând lumânarea de vântul neastâmpărat. Când îl văzură copiii de pe străzile Florenței, îl considerară nebun și căutau să-i stingă lumânarea. Doar numai printr-o minune lumânarea nu i se stinse, așa încât putu să aprindă lumânările de pe altarul catedralei. Când a fost întrebat de cineva, care ca și el ducea o lumânare aprinsă, ce trebuie să facă pentru ca să nu se stingă, el îi răspunse: `Această luminiță cere să încetezi a te mai gândi la altceva. Nu ai voie să te simți nicio clipă în siguranță. Chiar dacă ai protejat lumina în multe situații periculoase, trebuie să fii pregătit întotdeauna, pentru că în clipa în care nu te aștepți totul poate fi fatal. Cu ajutorul lui Dumnezeu totul este posibil, însă. Trebuie doar să ai credință, să-ți dorești să protejezi lumina, să-I ceri ajutorul lui Dumnezeu, să te rogi și El te va ajuta`.
Pildă