Un fluviu voia să străbată deșertul ca să ajungă la mare. Când văzu însă nisipul imens, îl cuprinse frica și se plânse:
„Deșertul mă va usca și arșița soarelui mă va distruge”.
Atunci auzi o voce care-i spuse:
„Încredințează-te deșertului”.
Dar fluviul răspunse:
„Oare mai voi fi eu însumi? Nu-mi voi pierde identitatea?”.
Dar vocea îi răspunse:
„În niciun caz nu vei putea rămâne ceea ce ești”.
Fluviul se încredință deșertului. Norii l-au supt și l-au purtat peste întinsul nisipului fierbinte. La capătul celălalt al deșertului s-a transformat în ploaie. Din nori a curs un fluviu mai frumos și mai proaspăt decât înainte. Fluviul se bucură și spuse:
„Acum sunt cu adevărat eu însumi”.