Un duhovnic trebuia odată să țină o predică într-un penitenciar. Zile întregi căută cum și despre ce să le vorbească pușcăriașilor pentru a le mișca inimile. În sfârșit, sosi ziua și, cum intră în sală, care era foarte friguroasă, observă fețe ironice. În timp ce urcă la amvon, rosti o rugăciune către Duhul Sfânt. La penultima treaptă, preotul se împiedică și se rostogoli. Auditoriul izbucni în hohote de râs. Pe moment, preotul simți o mare durere și rușine. Totuși sări deodată în picioare și, șchiopătând, urcă vioi treptele. Adresându-se celor din fața sa, le spuse cu zâmbetul pe buze:
„Prietenilor, tocmai pentru asta am venit la voi. Voiam să vă arăt că putem să ne ridicăm (din păcat) atunci când cădem!”.