Aducându-i-se odată Sfântului Macarie un ciorchine de strugure, lucru rar în pustie, acesta, care iubea mai mult să odihnească pe fratele, decât pe sine, l-a trimis unui pustnic, socotind că acela are mai multă nevoie de el. Pustnicul, care, ca și Macarie, se îngrijea mai curând de binele semenului, lăudând pe Domnul pentru atâta bunătate, duse ciorchinele altui frate, iar acela altuia. Și așa se făcu că strugurele înconjură mulțimea chiliilor risipite în pustie și foarte depărtate una de alta, fără să fi gustat nimeni din el, până ce ajunse din nou la Macarie. Și mult s-a bucurat sfântul văzând atâta înfrânare și iubire printre frați, și folosindu-se de pilda lor își înteți lucrarea nevoințelor celor duhovnicești.
Pildă