Când Dumnezeu, după creația lumii plină de minunății, privi la opera și la bucuria creaturilor Sale, observă că o ființă era tristă și tăcută: era mielul nevinovat. Dumnezeu văzu durerea animalului abătut și-l întrebă: `Ce-ți lipsește?`. `O! răspunse mielul oftând. Sunt supus tratamentului dur din partea altor animale! Ele au coarne ascuțite sau copite puternice, gheare ascuțite sau dinți veninoși. Ele pot să fugă repede, să se înalțe în zare sau să se scufunde în apă. Doar eu am rămas pradă samavolniciei dușmanilor mei`. Plângerea mielului îl mișcă pe Dumnezeu. El spuse: `Bine, îți dau posibilitatea de a alege: Vrei și tu gheare sau dinți ascuțiți cu care să prinzi sau să distrugi tot ceea ce-ți vine-n cale?`. `O, nu, Doamne! răspunse mielul. Nu vreau astfel de instrumente periculoase! Îmi place pacea! Te rog să-mi dai acele instrumente care mă fac să uit nedreptatea acumulată, sau care mă ajută să suport mai ușor suferințele!`. `Bine, răspunse Dumnezeu, îți voi da trei din cele mai bune instrumente cu care nu vei dispera în momentele de nefericire. Îți dăruiesc: blândețe, devotament și răbdare!`.
Pildă