Era odată o bătrână căreia Dumnezeu îi promisese că o va vizita „astăzi”. Ea nu se arătă deloc modestă la auzul acestui lucru. Mătură și șterse praful prin casă, găti bucate delicioase și pregăti masa. Apoi se așeză să-l aștepte pe Dumnezeu. Deodată cineva bătu la ușă. Numaidecât bătrâna sări să-i deschidă ușa, dar când văzu că afară era doar un biet cerșetor spuse:
„Nu, pentru Dumnezeu! Du-te unde vrei astăzi. Tocmai îl aștept pe Domnul, nu te pot primi la mine!”.
Și-l lăsă pe cerșetor să plece cu mâna goală. După câtva timp bătu din nou cineva la ușă. Acum bătrâna deschise ușa mai repede decât prima dată. Dar pe cine văzu ea afară? Pe nimeni altul decât pe un bătrân zdrențăros. „Astăzi îl aștept pe Dumnezeu. Nu mă pot ocupa de tine”, spuse ea și-i închise ușa în nas. După câteva ore mai bătu cineva. Când bătrâna se repezi să-i deschidă, văzu din nou un cerșetor slab și zgribulit care o rugă insistent să-i dea un colț de pâine și un loc de dormit sub acoperișul casei ei. „Hai, lasă-mă în pace! Îl aștept pe Dumnezeu! Nu te pot primi la mine!” Și bătrânul trebui să meargă mai departe, iar bătrâna se puse din nou să aștepte. Timpul trecea oră după oră. Se făcu seară și Dumnezeu încă nu venise. Bătrâna deveni din ce în ce mai îngrijorată. „Unde o fi rămas Dumnezeu? Sau unde s-o fi rătăcit?” În cele din urmă bătrâna se duse la culcare și imediat adormi. Dumnezeu îi apăru bătrânei în vis și-i spuse:
„De trei ori am bătut astăzi la ușa casei tale și de trei ori M-ai refuzat”.