Într-o țară, un bogat avea întinse păduri de brad. Pe vremea unei ierni grele, veniră la el, într-o zi, mai mulți și-i ziseră:
- Omule bogat, iarna e grea și în sat la noi sunt mulți care degeră de frig. Fii milostiv și dă-le câte un braț de lemne.
- N-am lemne de dat, plecați de la mine! Le răspunse răstit bogatul. Atunci, un bătrân cu vorba blândă, îi spuse:
- Care-i bradul dumitale din pădurea aceasta?
- Cum care-i bradul meu? Toată pădurea-i a mea! Răspunse bogatul.
- Vreau să zic – continuă bătrânul – atunci când vei pleca din lume, din care brad îți vei face sicriul? Și au plecat oamenii. Nimeni nu știe ce s-a petrecut cu bogatul, dar după câteva zile a chemat la sine pe cei care-i gonise și le spuse:
- Luați din pădure câte lemne aveți nevoie. Și luați și câte trebuie să înălțați o biserică în sat. Dumnezeu trimisese bogatului duhul milosteniei.