Un om a căzut într-o fântână adâncă și a strigat după ajutor. Pe acolo a trecut Buda, a auzit strigătul său și l-a mângâiat, spunându-i:
„Toată viața este o suferință. Obișnuiește-te cu aceasta!”.
Mai târziu a trecut pe acolo Muhammad ibn Abdallah (Mahomed), dar, împovărat de principiile musulmane restrictive, a ignorat omul căzut și a mers mai departe. Apoi a trecut Confucius pe acolo, s-a aplecat pe marginea ghizdelei fântânii și i-a spus:
„Dacă sari spre mine, te voi trage afară”.
Omul a încercat să sară, dar era prea slăbit pentru a reuși. De aceea a căzut și mai adânc în mâl. A trecut și Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, pe acolo. A aruncat mantia de pe El, a coborât în fântână, l-a luat pe cel sărman pe umeri și l-a adus la lumina zilei. Cei care cred în Iisus Hristos și Îl urmează se mântuiesc, nu cei care cred în învățători mincinoși și idoli. „Căci Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat (Iisus Hristos), ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică” (Ioan 3:16).