Bunicul se aplecă asupra nepoțelului, care avea cinci anișori, și îi dădu un pupic de noapte bună. Imediat după aceasta, copilașul își frecă obrazul cu mânuța.
- De ce faci asta, dragul meu? Îl întrebă mama. Atunci când te sărută cineva nu trebuie să alungi de la tine pupicul.
- Mămico, nu îl dădeam afară, ci îl trimeteam înăuntru! O mamă care călătorea cu băiețelul său era agasată de faptul că acesta se mișcă fără încetare.
- Dar mai stai locului! Copilașul părea însă că nu o auzea și continua să se ridice în picioare pe scaun pentru a privi afară pe fereastră. Înfuriată, mama îl prinse pe prunc de umeri și îl sili să se așeze lângă ea. Copilul o privi și spuse:
- Stau eu jos în afară, dar înlăuntrul meu tot în picioare sunt! Aceasta pentru că este mai important ceea ce avem”înăuntru” decât ceea ce arătăm”în afară”.