Nicușor a mers la cumpărături cu mama sa. În drum spre piață au trecut pe lângă o mare Biserică Ortodoxă. Nicușor o privi și spuse:
„Mămică, ia uite, ferestrele sunt chiar murdare”.
Mămica nu-i spuse nimic. Îl luă de mână și-l conduse în Biserică. De aici ferestrele arătau frumos colorate și luminoase. Atunci, Nicușor se miră și privi cu atenție la vitralii. În față la altar sărea în ochi o fereastră foarte frumoasă cu figuri de sfinți. Și printr-o figură tocmai treceau razele soarelui, încât aceasta era foarte luminoasă. Nicușor întrebă: „Mămică, cine este acesta?”. „Acesta în față, răspunse ea, este sfântul Ioan Botezătorul”. Câteva zile mai târziu băiatul a avut oră de religie. Profesorul i-a întrebat pe elevi:
„Cine poate să-mi spună ce este un sfânt?”.
Atunci se făcu mare liniște în clasă. Doar Nicușor ridică mâna și spuse:
„Un sfânt este un om prin care strălucește Soarele dreptății - Dumnezeu”.