Ce putem da unui semen al nostru când nu avem nimic la îndemână? Într-o zi, un mare scriitor rus, care avea obiceiul de a nu umbla cu banii la el, întâlni pe un cerșetor, care-i întinse mâna, cerându-i de pomană. Scriitorul, care avea o inimă foarte bună, se căuta prin buzunare, se scotoci, dar nu găsi nici o lescaie. Atunci, plin de dragoste, întinse mâna cerșetorului:
- Iată, dragul meu, nu am niciun ban la mine, dar îți dau o strângere de mână, cu toată dragostea. Cerșetorul îi strânse mâna și, cu glas cald de recunoștință, răspunse: „Mulțumesc, domnule!… Nimeni până la dumneavoastră nu mi-a dat o pomană atât de frumoasă” Fiecare dă din visteria sufletului său ceea ce are! Întotdeauna găsim să dăm ceva aproapelui nostru! Dacă nu avem bani, putem oferi un gând bun, o vorbă plină de iubire și, mai ales, în aceste vremuri de restriște putem face milostenia sufletească, care este mai de preț decât orice alte bunuri trecătoare.