Elevul îl întrebă pe profesorul său de religie:
„Cum se explică faptul că cineva care crede în Dumnezeu și este aproape de El, simte câteodată o abandonare și o îndepărtare?”.
Profesorul îi răspunse:
„Când un tată vrea să-l învețe pe micuțul său fiu să meargă în picioare, îl ia și-l ține de mâini aproape de el, pentru ca să nu cadă. Astfel copilul merge spre tatăl său. Cum ajunge la tatăl său, tatăl se dă puțin în spate, îl lasă liber și ține mâinile întinse, și asta se repetă până când copilul, încet-încet, învață să meargă în picioare”.