Se spune că odată, doi călugări au vrut să treacă peste un râu nu prea adânc, dar peste care nu se afla niciun pod. Pe mal, o tânără fată nu îndrăznea să se încumete în lupta cu apa. Văzând-o, unul dintre călugări a luat-o în brațe, a trecut-o pe celălalt mal, apoi și-a văzut mai departe de drum. Cel de-al doilea călugăr nu i-a spus nimic, dar spre seară, când au ajuns, în sfârșit, între zidurile mânăstirii, a răbufnit:
- Cum este posibil să ridici în brațe o fată, când noi, călugării, nu avem voie nici măcar să le privim? Liniștit, celălalt i-a răspuns:
- Eu am lăsat fata acolo, tu, însă, o mai porți și acum cu tine. „Dumnezeu nu se uită la binele ce l-ai făcut și la cum arată acest bine, ci la intenția cu care l-ai făcut” - Sfântul Ioan Damaschin.