În urmă cu 2000 de ani, în Betleem trăiau doi măgari mici, unul maroniu iar altul gri, care aparțineau unui morar. Servitorii acestuia nu le dădeau niciun timp de răgaz. De dimineață până seara cărau dintr-un loc într-altul saci plini cu grâne și făină. Dacă se opreau vreodată, pentru a admira o floare sau un nor de pe bolta cerească, erau constrânși cu lovituri să meargă mai departe. Acești doi măgari invidiau pisica, câinele și găinile, căci ele nu aveau altceva de făcut decât să prindă șoareci, să păzească moara sau să facă ouă. `Ah, se plângeau ei, Dumnezeu, Cel care ne-a creat, a vrut răul nostru. Nouă ne-a dat misiunea de a duce poveri și de a servi oamenilor`. Dar iată că, într-o dimineață, niște păstori treceau pe la moară și povesteau cele trăite de ei în acea noapte: într-un grajd din apropierea Betleemului se născuse un copil sărac și palid. Îngerii cântaseră și chiar trei magi, călăuziți de o stea, găsiseră drumul spre El. `Acesta este Hristos, Mântuitorul nostru, spuneau păstorii, un nou rege care îi va elibera și pe cei neajutorați`. Ambii măgari ciuleau urechile. `Un rege care îi va elibera și pe cei neajutorați. Este și regele nostru`, se gândeau ei. Și, neobservați de servitorii curioși, au pornit la drum, în căutarea Lui. Urmele păstorilor și a oilor le arătau drumul. Când sosiră, grajdul era gol. Un vânt rece sufla printre crăpături și din minunea acestei nopți nu mai rămase nimic altceva decât un pământ bătătorit de multe picioare, o gaură în paie și un ultim parfum de tămâie și smirnă. Ei n-aveau de unde să știe că a existat un măgar care, condus de Iosif, fără murmur și cu pas repede, i-a dus pe Maria și pe copil și i-a salvat din mâna lui Irod. Tocmai în această clipă venea morarul nervos: `Aici stați voi, mizerabililor? La muncă cu voi!`, strigă el. Și măgarii nu puteau face nimic altceva decât să asculte. S-au întors înapoi la moară și cărau mai departe sacii grei dintr-un loc într- altul. `Ce-au povestit păstorii este curată înșelătorie`, spuse măgarul maroniu și suspină adânc sub povara sa. `Eu cred spuselor lor`, zise măgarul gri și simți deodată cum i se ușură povara. `Și sacii de pe spatele tău? Cum rămâne cu regele care îi eliberează și pe neputincioși de poverile lor?`, întrebă măgarul maroniu. `El nu-mi ia povara de pe spinare, răspunse cel gri, dar îmi dă putere să o port. De aceea, dă-mi și sacii tăi!`. Morarul și servitorii se mirau de acești doi măgari. `Ce s-a întâmplat cu voi?`, întrebă morarul grijuliu. De fiecare dată când voia să-și ridice bâta spre a-i lovi, ea devenea așa de grea, încât nu putea s-o ridice. Și când acum măgarii se opreau pentru a admira o floare sau bolta cerească, nu-i rămânea decât să-i lase în pace sau să le amintească frumos de obligația lor. Atunci măgarul gri dădu din cap. Cel maroniu însă se miră. Acum credea și el în minunea din grajd, pe care nu o văzuse cu propriii săi ochi. Iisus Hristos: ` Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihnă sufletelor voastre ` (Matei 11:28, 29).
Pildă