În pădurea necuprinsă trăiau trei pustnici. În singurătate, în liniștea pădurii, departe de oameni ei se rugau îndelung și se nevoiau, căutând pe Dumnezeu. Un oarecare călător, trecând prin locurile acelea, l-a întâlnit pe primul sihastru, care se ruga și l-a întrebat de drum, dar pustnicul nu i-a răspuns și omul mânios s-a repezit la el și i-a tras o palmă. Pustnicul a sărit pe dată în picioare și i-a tras la rândul lui două palme. Speriat de repeziciunea, cu care îl pălmuise pustnicul, călătorul a plecat mai departe. S-a întâlnit cu al doilea eremit și, pentru că nici acesta nu i-a răspuns la salut și întrebare, i-a tras și lui o palm. Pustnicul foarte liniștit i-a întors și celălalt obraz, apoi a continuat rugăciunea, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Omul și-a continuat drumul și a întâlnit pe al treilea pustnic. L-a întrebat și pe acesta despre drum, dar n-a primit nici-un răspuns și, deznădăjduit, i-a tras și celui de-al treilea o palmă. Acesta a rămas nemișcat și nici măcar nu l-a privit, pentru că rugându-se cu mintea și inima lipite de Dumnezeu el nici nu a simțit, măcar, că a primit o palmă. Omule, nu fii impulsiv, fii răbdător și înțelegător, nu răspunde răului cu rău, ci cu bine, și înțelege că adevărata iubire este și iertare.
Pildă