Înțeleptul avea trei ucenici: Nicodim, Varlaam, Ioan. Odată vorbea cu un alt înțelept, care l-a întrebat:
– Ce crezi despre Nicodim?
– Chiar și cele mai luminate minți ar fi uimite de înțelepciunea lui.
– Dar Varlaam, ce virtuți are?
– Vitejia și curajul lui întrec pe cele ale eroilor neamului.
– Ce fel de om este Ioan?
– Hărnicia lui poate fi exemplu pentru oricine. La auzul acestor vorbe, înțeleptul se miră:
– Dacă Nicodim este atât de înțelept, Varlaam atât de viteaz și Ioan atât de harnic, oare ce mai pot ei învăța de la mine?
– Nicodim e înțelept, dar leneș, Varlaam este viteaz, dar nechibzuit, Ioan este harnic, dar invidios. Nicodim nu știe că înțelepciunea nu-l face fericit pe leneș, Varlaam nu bănuiește că fără precauție, curajul duce la pierzanie, iar lui Ioan, nici prin gând nu-i trece, că hărnicia nu face casă bună cu invidia. Până când vor înțelege acestea, eu voi fi dascălul lor, iar ei, învățăceii mei. Mereu mai avem ceva de învățat!