O familie a plecat într-o excursie în Anglia, pentru a cumpăra ceva dintr-un frumos magazin de antichități (celebrau a 25-a aniversare de la căsătorie). Amândurora le plăceau antichitățile și produsele din argilă, produsele ceramice, în special ceștile de ceai. Au observat o ceașcă excepțională și au întrebat: „Putem să vedem ceșcuța aceea, nu am văzut niciodată ceva atât de frumos?!” În timp ce doamna le oferea ceea ce ceruseră, ceșcuța de ceai a început să vorbească: „Voi nu puteți să înțelegeți. Nu am fost de la început o ceșcuță de ceai. Cândva am fost doar un bulgăre de argilă roșie. Stăpânul meu m-a luat și m-a rulat, m-a bătut tare, m-a frământat în repetate rânduri iar eu am strigat: „Nu face asta!”, „Nu-mi place!”, „Lasă-mă în pace!”, dar EL a zâmbit doar și a spus cu blândețe: „Încă nu!”, Apoi, ah! Am fost așezată pe o roată și am fost învârtită, învârtită, învârtită.”Oprește!”, Amețesc! O să-mi fie rău!”, am strigat. Dar Stăpânul doar a dat din cap și a spus, liniștit: „Încă nu!” M-a învârtit, m-a frământat și m-a lovit și m-a modelat până a obținut forma care i-a plăcut Lui și apoi m-a băgat în cuptor. Niciodată nu am simțit atât de multă căldură. Am strigat, am bătut și am izbit ușa: „Ajutor! Scoate-mă de aici!” Puteam să-L văd printr-o deschizătură și puteam citi pe buzele Sale în timp ce clătina din cap dintr-o parte în alta: „Încă nu!” Când mă gândeam că nu voi mai rezista încă un minut, ușa s-a deschis. Cu atenție m-a scos afară și m-a pus pe raft... am început să mă răcoresc. O, mă simțeam atât de bine!” Ei, așa este mult mai bine”, m-am gândit. Dar, după ce m-am răcorit, m-a luat, m-a periat și m-a colorat peste tot… mirosurile erau oribile. Am crezut că mă sufoc. „O, te rog, încetează, încetează, am strigat!”. EL doar a dat din cap și a spus: „Încă nu!” Apoi, deodată m-a pus din nou în cuptor. Numai că acum nu a mai fost ca prima dată. Era de două ori mai fierbinte și simțeam că mă voi sufoca. L-am rugat, am insistat, am strigat, am plâns, eram convinsă că nu voi scăpa. Eram gata să renunț, dar...chiar atunci ușa s-a deschis și EL m-a scos afară și, din nou, m-a așezat pe raft, unde m-am răcorit și am așteptat și am așteptat, întrebându-mă: „Oare ce are de gând să-mi mai facă?”. O oră mai târziu mi-a dat o oglindă și a spus: „Uită-te la tine!” Și m-am uitat. Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu. Este frumoasă. Sunt frumoasă!!! EL a vorbit blând: „Vreau să ții minte, știu că a durut când ai fost rulată, frământată, lovită, învârtită, dar, dacă te-aș fi lăsat singură, te-ai fi uscat. Știu că ai amețit când te-am învârtit pe roată, dar, dacă m-aș fi oprit, te-ai fi desfăcut bucățele, te-ai fi măruțit. Știu că a durut și că a fost foarte cald în cuptor și neplăcut, dar a trebuit să te pun acolo, altfel te-ai fi crăpat. Știu că mirosurile nu ți-au făcut bine când te-am periat și te-am colorat peste tot, dar, dacă nu aș fi făcut asta, niciodată nu te-ai fi călit cu adevărat. Nu ai fi avut strălucire în viață. Dacă nu te-aș fi băgat pentru a doua oară în cuptor, nu ai fi supraviețuit prea mult deoarece acea întărire nu ar fi ținut. Acum ești un produs finit. Acum ești ceea ce EU am avut în minte prima dată când am început să lucrez cu tine”. DUMNEZEU este Olarul din viața ta, omule, iar tu ești argila LUI. EL te va modela, te va face și te va expune la presiunile necesare, pentru a fi un lucru perfect, care să împlinească buna, plăcuta și sfânta SA voie. Dacă viața-ți pare grea și ești lovit, bătut și împins aproape fără milă; când lumea pare că se învârtește necontrolat; când simți că trăiești într-o suferință îngrozitoare; când viața pare cumplită, fă-ți un ceai și bea-l din cea mai drăguță ceașcă, așează-te și gândește-te la cele citite aici și apoi discută puțin cu DUMNEZEU, roagă-te la EL, Olarul Preabun din viața ta, Care îți dorește numai bine. Nu uita, omule scump, orice argilă trebuie modelată de DUMNEZEU, inclusiv tu - trup viu de lut ce ești.
Pildă