A fost odată o coardă de chitară care stătea lângă chitară și se gândea: `Dacă stau aici, sunt liberă pentru că nu sunt strunită. Asta-mi mai lipsește, să mă las strunită la acest instrument vechi și demodat și apoi să stau lângă alte corzi care sunt gălăgioase`. Nu putea să se uite la instrumentul vechi și la corzile vecine. Dar coarda de chitară devenea din ce în ce mai nefericită în libertatea sa solitară. Era acolo jos și se gândea: `Așa nu mai poate merge mult!`. Acolo era și un chitarist căruia îi plăcea acest instrument vechi. Promisese să nu strunească nicio coardă care nu dorește acest lucru. De aceea a trebuit să aștepte deseori mult timp până când putea să cânte din nou. Acum observă cum coarda de chitară care stătea pe podea suferea că nu era luată în considerare. El se gândea: `Dacă ai ști ce stă ascuns în tine, ce muzică!`. Atunci observă cum coarda îi făcu din ochi, plină de afecțiune și dorință. Atunci o luă, o struni cu grijă din ce în ce mai mult. Ea începu să sune din ce în ce mai bine. Acum corespunde tonalității sale și sună în armonie cu celelalte corzi vecine. Cântarea putea începe. Și multe inimi triste au fost înveselite. Dacă te vei lăsa folosit, omule, în slujba luminii, vei gândi, spune și face lucruri bune, dar dacă nu te vei lăsa folosit, vei fi automat în slujba întunericului și vei gândi, spune și face lucruri rele. Spune DA luminii!
Pildă