Un pustnic a intrat într-o peșteră din cauza ploii și a găsit o comoară. A ieșit peste măsură de speriat din peșteră stigând:
– Am văzut moartea! Afară s-a ciocnit cu trei bandiți, care privind în jur l-au întrebat:
– Moșule, unde este moartea? Pustnicul i-a dus în peșteră și le-a arătat tezaurul, descoperit din întâmplare. La vederea aurului, cei trei bandiți și-au simțit inima tresăltând de bucurie și vicleni i-au spus:
– Ai dreptate, moșule, pleacă, pleacă departe de aici. După plecarea bătrânului, hoții au rămas lângă aur, care era foarte mult, întrebându-se, cum să-l care din vârful muntelui. Până la urmă au hotărât ca unul să meargă să aducă provizii și căruțe, iar ceilalți doi să rămână de pază. Cel care a coborât în târg, după provizii, se gândea: -”În târg voi bea și voi mânca pe săturate, voi petrece…apoi voi cumpăra provizii, pe care le voi otrăvi și astfel voi rămâne singurul stăpân al comorii”. Cei doi tâlhari rămași de pază gândeau fiecare în sinea lui: -”O jumătate din comoară este mai mare decât o treime. La întoarcere, îl vom ucide pe cel plecat în târg și vom împărți comoara pe dindouă”. Și așa au făcut. L-au omorât pe tovarășul venit din târg cu provizii și căruțe, au mâncat hrana otrăvită de el și astfel au murit cu toții. Nedreptatea și lăcomia ucid!