Când Iosif și Maria erau în drum spre Betleem, un înger a chemat în ascuns toate animalele laolaltă, pentru a alege câteva dintre ele, care să vină în ajutorul Sfintei familii. Primul, după cum era de așteptat, se prezentă leul. „Numai un rege este vrednic să-i slujească Domnului lumii, mugi el. Îi voi sfârteca pe toți cei care se vor apropia prea mult de prunc”. „Tu ești prea furios”, îi spuse îngerul. După aceea se furișă în față vulpea. Cu o față nevinovată spuse: „O voi aproviziona bine. Pentru copilul lui Dumnezeu voi procura mierea cea mai dulce și în fiecare dimineață voi pune pe masă o găină”. „Tu ești prea vicleană”, îi spuse îngerul. Imediat veni păunul. Zgomotos se împăună și-și etală strălucirea penajului său. „Vreau să împodobesc staulul de oi mai frumos decât a împodobit Solomon templul său”, spuse acesta. „Tu ești prea cochet”, îi spuse îngerul. Rând pe rând, multe animale și-au lăudat talentele și calitățile lor. Dar degeaba. În cele din urmă, îngerul aruncă privirea încă o dată, afară, pe câmp, și observă cum un bou și un măgar trăgeau din greu la plugul unui țăran. Îngerul i-a chemat și pe aceștia aproape și le-a spus: „Ce puteți oferi voi pruncului?”. „Nimic, spuse măgarul, lăsând trist urechile în jos. Noi, în afară de umilință și răbdare, n-am învățat nimic, căci toate celelalte ne-au adus întotdeauna numai bătaie”. Boul, puțin cam timid, obiectă:
„Totuși, poate cândva am putea fi și noi de folos. Cel puțin să alungăm cu cozile noastre muștele din grajd”.
Îngerul le spuse:
„Voi sunteți aceia de care am nevoie”.