În Grecia s-au întâlnit odată trei foști colegi de școală. Unul devenise consilier al președintelui, altul învățător și al treilea se făcuse grădinar. Când se așezară să discute între ei, ajunseră să vorbească și despre dorințele pe care le aveau pentru această viață, și chiar și ei constatară că totdeauna aveau dorințe pentru ziua următoare, deoarece erau în vârstă și fiecare zi li se părea drept un dar deosebit`. Îmi doresc pentru ziua de mâine, spuse consilierul, o ceașcă de porțelan plină cu ceai delicios și un cal sprinten și frumos. Nimic mai mult nu-mi doresc`. `Eu, spuse învățătorul, îmi doresc o ceașcă plină cu ciocolată topită și ochi buni pentru a putea citi o carte bună`. `Și eu, spuse grădinarul, îmi doresc pentru ziua de mâine ca soarele să răsară ca și până acuma, ca izvorul din care zilnic beau să nu sece și ca păsările din copacii cu ale căror fructe mă hrănesc să cânte`. În acea noapte a avut loc în Grecia un mare cutremur de pământ. Când consilierul a vrut să bea ceai a doua zi, nu a putut deoarece ceașca de porțelan zăcea spartă pe jos. Și când a vrut să încalece pe calul cel frumos și sprinten, nu a putut, căci pereții se prăbușiseră și calul muri. Învățătorului îi merse la fel. Când a vrut să bea ciocolata topită, nu a putut fiindcă ceașca era spartă. Când vru să citească o carte, nu putu deoarece biblioteca se prăbușise și toate cărțile luară foc. Numai grădinarului îi merse altfel. Când se trezi, soarele răsări precum își dorise. Când merse la izvor pentru a bea apă, aceasta încă mai curgea și când merse în grădină, mai găsi pomii cu mere și pere în picioare, iar în ramurile lor păsările cântau ca mai înainte. De aceea, spune un proverb: `Cine își dorește cel mai puțin și cel mai pe placul lui Dumnezeu pentru a doua zi, acela va fi cel mai fericit`.
Pildă