Într-o frumoasă dimineață de sărbătoare, pe când timpul era în drum spre oameni pentru a se dărui lor, afară pe stradă întâlni o piatră kilometrică. Se aplecă asupra ei și-i vorbi prietenește: „Ce faci, draga mea, aici toată ziua?”. „Am doar o singură misiune, răspunse piatra kilometrică. Anume, să-i ajut pe oameni să găsească muntele sensului”. „Această preocupație te satisface?”, întrebă mai departe timpul. Și piatra răspunse:
„A! Știi tu, această sarcină este pentru mine cea mai frumoasă din lume, pentru că pot sluji: să slujesc pe oameni indicându-le drumul care să-i conducă la țel; să slujesc timpul făcând să trăiești cu oamenii în liniște. Slujindu-te pe tine și pe oameni, slujesc lui Dumnezeu. Viața mea se numește slujire, și slujire înseamnă fericire”.