Veni o furtună puternică și Domnul Dumnezeu permise ca râurile să iasă din matcă. Peste tot se zicea că țara este sub apă. Printre cei cărora apa le-a inundat casele era și un țăran temător de Dumnezeu. Când apa pătrunse în bucătărie se mută cu familia sa la etajul casei. Când el și familia priviră pe fereastră, au văzut o barcă ce trecea prin fața lor. Echipajul făcu din mână și striga:
„Veniți! Vă vom duce în siguranță!”.
Dar țăranul temător de Dumnezeu răspunse:
„Dumnezeu ne va salva”.
Apa crescu mai mult. Se urcă până la etajul superior și țăranul cu toți ai săi au trebuit să se mute la mansardă. Din nou veni o barcă și oamenii din ea au strigat către țăran să vină la bord. Dar țăranul răspunse la fel:
„Lăsați, Dumnezeu ne va ajuta”.
Dar apa urca și mai mult. Țăranul cu ai săi au trebuit să stea pe acoperiș și să se țină de horn. Apa le spăla picioarele. Atunci veni barca pentru a treia oară și oamenii au vrut să le dea o mână de ajutor. Dar țăranul temător de Dumnezeu, în încrederea sa de nezdruncinat în Domnul, refuză acest ajutor: „Domnul ne va salva din acest mare impas”, strigă încă o dată țăranul. Atunci veniră valuri puternice și luară acoperișul pe sus și duseră la vale pe toți din familie. Țăranul muri, iar sufletul său fu luat de îngeri pentru a fi dus să se închine în fața lui Dumnezeu. Sufletul țăranului intră decepționat la tronul celui Preaînalt și-i spuse lui Dumnezeu:
„Ce ne-ai promis și ce ai făcut? De ce n-ai venit în ajutorul meu și al celor ai mei, când ne aflam în cea mai mare strâmtorare?”.
Dumnezeu îi spuse calm:
„Astă-seară ți-am trimis de trei ori o barcă...!”.