Un înțelept, ca să-l convingă pe fiul său că Dumnezeu e prezent în lume, îi spuse într-o zi:
„Pune sarea asta într-o farfurie plină cu apă, apoi mâine vino din nou la mine”.
Băiatul făcu ceea ce i se ceruse. În ziua următoare tatăl îi spuse: „Adu-mi, te rog, sarea pe care ai pus-o în apă”. „Nu mai pot s-o găsesc, răspunse băiatul. S-a dizolvat”. „Gustă apa din această margine a farfuriei, îi spuse înțeleptul. Ce gust are?”. „E sărată”. „Ia o înghițitură de la mijloc. Ce gust are?”. „E sărată”. „Dă apa afară”, spuse tatăl. Băiatul făcu întocmai și observă că în timp ce apa se evapora, sarea revenea la loc sub privirile sale. Apoi înțeleptul zise:
„Nu poți să-L vezi aici pe Dumnezeu, fiul meu, dar în realitate El este prezent”.