O pereche recent căsătorită s-a mutat într-un cartier foarte liniștit. În prima dimineața din noua casă, în timp ce își savurau cafeaua, femeia observă, privind pe fereastră, o vecină care își întindea cearceafurile în balcon. Ce cearșafuri murdare întinde vecina noastră pe balcon…! Cred că are nevoie de un detergent mai bun sau poate ar trebui s-o învăț să-și spele cearceafurile! Soțul ei privi și rămase tăcut. Scena aceasta se repeta de fiecare dată când vecina întindea cearceafurile și rufele, în fiecare săptămână. După o perioadă femeia rămase surprinsă văzând într-o zi că vecina sa întindea cearceafuri mut mai curate și îi spuse soțului ei: Privește bărbate, în sfârșit femeia asta a învățat și ea să spele rufele! O fi învățat-o o altă vecină? Soțul ei îi răspunse: Nu draga mea, azi m-am trezit mai de dimineață și am spălat geamurile casei noastre! Și în viață este așa! Totul depinde de curățenia ferestrei sufletului nostru, prin care observăm faptele. Înainte de a critica, potrivit ar fi să ne verificăm și să ne curățăm sufletul, pentru a putea vedea clar. Atunci am vedea mai clar puritatea sufletească a celorlalți. Fără îndoială azi... te văd mult mai bine ca ieri!
Pildă