Un orb locuia într-o căsuță înconjurată de o grădină mare. Orice minut din timpul său liber îl petrecea în grădina sa și o îngrijea cu multă dăruire, cu toate că nu vedea. Indiferent că era primăvară, vară sau toamnă, grădina sa era o insulă de flori. „Spuneți-mi, vă rog, îl întrebă un trecător care admiră minunăția florilor, de ce faceți această muncă? Pentru că și-așa nu puteți vedea nimic din aceste frumuseți!”. „O, nu! răspunse orbul. Nici pe departe”. „Atunci de ce vă îngrijiți de grădină?”. Orbul zâmbi: „Pot să vă numesc cel puțin patru motive pentru care fac ceea ce fac: În primul rând, îmi place munca în grădină; în al doilea rând, pot pipăi aceste flori; în al treilea rând, pot mirosi parfumul lor. Al patrulea motiv sunteți dumneavoastră”. „Eu? Dar nici nu mă cunoașteți!”. „Nu, dar am știut că odată și odată veți trece pe lângă grădina mea. Știam că vă veți bucura de florile mele minunate și că voi avea ocazia să discut cu dumneavoastră despre toate acestea”.
Pildă