Era într-un penitenciar al securității din Moscova. O deținută, cu numele Arsenief, povesti o întâmplare din acest loc al terorii: „Într-o seară, o tovarășă de celulă îmi șopti la ureche: „Știi ce zi este mâine? Mâine este Paștele!”. Era Paștele așa de aproape? Paștele reprezintă bucurie pentru întreaga omenire. Doar noi eram excluse de la această bucurie. Mergeam tristă de-a lungul coridorului. Deodată izbucni un strigăt în liniștea apăsătoare: „Hristos a înviat!”. Cine îndrăznise oare să strige acest salut pascal? M-am uitat la însoțitoarea mea. Ochii ei mari luminau în chipul ei palid. Atunci răsună răspunsul, cu voci bucuroase, din fiecare celulă: „Adevărat a înviat!”. Gardienii, mirați, înlemniră. O asemenea obrăznicie, cum gândeau ei, nu li se mai întâmplaseră niciodată. S-au repezit asupra tinerei fete și au luat-o cu ei. După patru zile se întoarse în celulă. Fața îi era slăbită de tot. Fusese dusă într-o celulă, unde drept pedeapsă nu primi căldură și mâncare.”Am vestit totuși în închisoare Vestea cea Bună a Paștelui”, îmi spuse ea cu fața luminândă. Toate celelalte nu contează! Am rămas încremenită. Deși fusese pedepsită, am simțit în interiorul ei o fericire și o bunăstare sufletească incredibile. Pedeapsa nu îi făcuse niciun rău, ci din contră, îi făcuse un bine inimaginabil. „...Nu te teme (omule), ci vorbește și nu tăcea (propovăduiește tot ce este bine plăcut Mie), pentru că Eu (Dumnezeu) sunt cu tine și nimeni nu va pune mâna pe tine, ca să-ți facă rău” (Faptele Sfinților Apostolilor 18:9, 10).
Pildă