În timpul ocupației americane din Filipine, mulți soldați erau pregătiți la bordul unor nave maritime militare să riposteze atacurilor inamicilor. Atacul trebuia să înceapă, când, deodată, geaca militară a unui soldat căzu în apă. Soldatul ceru permisiunea de la comandatul șef de a sări pentru a-și recupera geaca, dar rugămintea nu i-a fost îndeplinită. Cu toate acestea soldatul sări în apă. Toți credeau că vrea să dezerteze, dar după ce-și găsi geaca, reveni la bordul navei. Ajuns la bord, i-a fost luată geaca și a fost închis. După câteva zile se pronunță sentința de condamnare la moarte pentru dezertare. Înainte de a fi executat, generalul care pronunțase sentința îl întrebă:
„Cum ai putut să săvârșești o asemenea prostie pentru o geacă atât de zdrențăroasă?”.
Soldatul rugă să i se aducă geaca. Apoi, scoțând din buzunarul interior o fotografie și arătând-o generalului, îi răspunse:
„Am sărit peste bordul navei datorită acestei fotografii, care o reprezintă pe mama mea”.
Atunci generalul, foarte mirat, spuse:
„Dacă el și-a pus viața în primejdie pentru o fotografie a mamei sale, atunci nu poate fi dușman nici al patriei sale”.
Și-i iertă fapta săvârșită.