Într-o anecdotă africană se povestește că în țară bântuia o foamete cumplită. Atât oamenii, cât și animalele sufereau de foame. Nu mai știau ce să facă pentru a supraviețui. În această țară trăia și un pelican care nu ținea așa de mult la propria-i viață, cât la cea a puilor săi. Aceștia îi cereau zilnic de mâncare. Iar pelicanul nu mai știa ce să facă. În strâmtorarea sa cea mare făcu o gaură cu ciocul în pieptul său și-și dădu sângele ca băutură puilor săi. După ce trecu foametea, puii săi, întăriți, au putut să-și continue cu bine drumul vieții. Bătrânul pelican însă muri. Își dăduse sângele, viața, pentru puii săi. Așa S-a jertfit și Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos. Și-a dat sângele pe cruce pentru noi, oamenii.
Pildă