Erau pe terenul de sport unde se jucau copiii, când un elev îi puse învățătorului Mengtse următoarea întrebare:
„Spuneți-mi, vă rog, cum se face că toți oamenii vor să fie fericiți și nu sunt?”.
Mengtse arătă cu mâna spre copii și spuse: „După mine, acești copii sunt fericiți”. „Cum să nu fie? răspunse elevul. Sunt copii și se joacă. Dar cum este cu fericirea adulților?”. „Ca și fericirea copiilor”, răspunse învățătorul. Și, spunând aceasta, scoase din buzunar o mână plină cu monede de cupru și le aruncă printre copiii care se jucau. Deodată râsul vesel muți și copiii se îmbulziră asupra monedelor de cupru. Fiecare voia să ia cât mai multe. Strigătele și țipetele lor au înlocuit râsul fericit. „Acum, întrebă învățătorul, cine a distrus fericirea?”. „Cearta”, răspunse elevul. „Și cearta, cine a produs-o?”. „Lăcomia, egoismul”. „Ai găsit deja răspunsul la întrebarea ta. Toți oamenii sunt dornici de fericire, dar tocmai lăcomia și egoismul din ei ucide ceea ce ei doresc”.