Lelebum

A fost odată un elefant mare și frumos. Se numea Lelebum. De la trompă până la coadă era albastru complet. Acest lucru îl făcea foarte nefericit. Voia să fie de culoare gri ca ceilalți elefanți. În tristețea sa cea mare se gândea el: `Oare dacă voi mânca doar verdeață, nu se va colora pielea mea în verde?`. Lelebum începu să consume doar lucruri verzi: fasole verzi, salată verde, banane verzi, o pălărie verde, ciorapi verzi. Lelebum deveni verde ca iarba și toți râdeau de el și-l asemănau cu o broască verde. Acum era nervos. Se duse la plimbare și, de mânie, începu să mănânce toate florile albe pe care le întâlnea în cale. Deja îl durea burta și el tot mai mânca. `Până la urma urmei, tot trebuie să devin gri`, se gândea el. Dar totul mergea pe dos. Deveni din ce în ce mai alb. Când mergea pe zăpadă oamenii nu-l mai deosebeau. Și dacă era desenat într-un caiet, niciun copil nu-l mai observa pentru că era alb. De aceea, Lelebum era foarte trist. De ce trebuie să i se întâmple așa ceva tocmai lui? Cum să-l recunoască din nou oamenii? Se așeză pe pământ și plânse amarnic. Cum plângea, lacrimile cădeau pe pământ și se formă o baltă, apoi un lac de lacrimi. Atunci Lelebum se gândi: `Poate că-mi vor trece grijile dacă mă voi scălda un pic`, și sări în apă. Când ieși afară împrospătat văzu - dar nu-i venea să creadă - că de la trompă până la coadă era așa de albastru și așa de frumos ca înainte. Plin de bucurie și fericire, Lelebum dansă și stropi cu apă ca o fântână arteziană. Omule, lasă deoparte complexele de inferioritate fizică pe care le ai și pășește pe drumul vieții tale așa cum te-a făcut Dumnezeu. Poți să fii urât fizic, diferit de ceilalți, handicapat etc., NU contează cum arăți pe dinafară, tot ce contează este interiorul tău. Dacă ai inima și sufletul frumoase și curate, oh, ești un om bine plăcut lui Dumnezeu. Îngrijește-te de frumusețea interioară, pentru că ea contează în fața lui Dumnezeu!