Erau în Alexandria o fecioară, cu adevărat nevrednică de acest nume, căci se arăta a fi smerită după veșmântul ce-l purta, dar care era mândră și iubea aurul mai mult decât pe Domnul. De aceea niciodată nici măcar un bănuț nu dădea de pomană săracilor. Fericitul Macarie, care fusese în tinerețe lucrător de pietre scumpe, iar acum era preot și purta grijă de bolniță, a voit s-o tămăduiască de puroiul zgârceniei, ca printr-o lăsare de sânge, într-acest chip minunat: Ducându-se la ea, îi spuse: Am aflat că unul vinde mărgăritare și pietre scumpe la un preț foarte bun. Deci, de-mi vei da bani, eu, care sunt foarte cunoscător, pe toate le voi cumpăra pentru tine. Iar aceea, aruncându-se la picioarele lui, îl ruga ca îndată să le cumpere pentru ea. Iar sfântul acesta având el atunci aproape o sută de ani – luând banii, i-a folosit pentru trebuințele bolniței. Și trecând ceva timp, fecioara se sfia să-i spună vreun cuvânt despre banii dați. Dar întâlnindu-se odată la biserică, ea l-a întrebat unde erau pietrele pentru care plătise. Și i-a răspuns sfântul: Dacă vrei să le vezi, vino la casa mea și ți le voi arăta ție. Iar de nu-ți vor place, îți înapoiez aurul pe care mi l-ai dat. Și veselindu-se de cuvântul lui, fecioara l-a urmat îndată. Sosind deci la bolniță, unde locuiau deosebi femei și bărbați, care ciungi, care șchiopi, care orbi, a întrebat-o sfântul: Ce dorești să vezi mai întâi: mărgăritarele sau pietrele cele prețioase? Arată-mi ce voiești, a zis ea. Atunci Macarie a dus-o la încăperile unde erau femeile, zicând: Iată mărgăritarele cele strălucitoare. Apoi, arătându-i lăcașurile bărbaților: Iată și pietrele cele neprețuite, pe care le-am câștigat pentru tine. Iar de nu te mulțumesc acestea, eu îți voi da banii înapoi. Auzind aceste cuvinte, fecioara s-a rușinat și s-a căit foarte că nu din dragoste pentru Dumnezeu, ci din pofta de avuție, și ca și silită a dat acei bani, pe care cu iscusință sfântul i-a folosit pentru mântuirea ei. Iar în cealaltă parte a vieții și-a folosit toată averea pentru folosul săracilor, nelipsind pe nimeni de ajutorul ei.
Pildă