Se apropia eliberarea unui deținut. Contactul cu familia sa avea loc din ce în ce mai greu. „Oare aș putea fi primit din nou în sânul familiei mele?”, se întreba el. Îi era, într-adevăr, teamă de un răspuns negativ. În acest caz ar fi trebuit să fugă și să uite pentru totdeauna de familia sa. Totuși încercă să intre din nou în contact și scrise familiei sale o scrisoare:
„Atârnați pe mărul de pe colina din apropierea gării o batistă mare multicoloră ca semn că îmi permiteți să mă reîntorc acasă”.
Urcând în tren, tânărul aștepta încordat. La ultima curbă privi cu atenție pe fereastră. Deodată mărul de pe colină îi captă toată atenția: era acoperit cu mii de batiste multicolore!