Doi fermieri americani, care locuiau la distanță mare unul de celălalt, s-au pus de acord: Ne vom întâlni în cutare timp și în cutare loc. Amândoi aveau de făcut o călătorie lungă printr-o zonă de stepă până la locul de întâlnire stabilit. Când, în cele din urmă, s-au întâlnit, unul spuse:
„Ia uite ce mi s-a întâmplat. Era cât pe ce să nu mai sosesc aici. Pe drum, calul s-a speriat și m-a aruncat la pământ. Har Domnului că n-am pățit nimic. Dar când m-am ridicat m-a cuprins o frică teribilă, pentru că eram la un pas de marginea unei prăpăstii. Imediat am căzut în genunchi și I-am mulțumit Domnului pentru că m-a ferit, ca prin minune, de o moarte sigură”.
Cel de-al doilea fermier spuse:
„Pentru că am ascultat acestea, trebuie să spun că am experimentat ajutorul lui Dumnezeu mai mult decât tine. Calul nu m-a aruncat niciodată la pământ. M-a purtat foarte liniștit și sigur. Nu am căzut în niciun pericol. Dacă mă gândesc la toate câte mi s-ar fi putut întâmpla...!”.