Era aproape de miezul nopții. O femeie în vârstă, de origine afroamericană, se afla pe o autostrada din Alabama, cu mașina defectă și înfruntând o furtună înfricoșătoare. Motorul se oprise și nu mai pornea defel, iar ea, disperată, trebuia neapărat să plece către destinație. Udă de sus până jos, se hotărî să oprească prima mașină care ar fi trecut pe acolo. Un tânăr de rasă albă se opri să o ajute, în pofida tuturor conflictelor care marcaseră anii ’60, între albi și negri. Tânărul o luă și o duse într-un loc sigur, o ajută să ia legătura cu cine trebuia, și apoi o urcă într-un taxi. În disperarea ei, femeia părea jenată că nu-i poate mulțumi cum se cuvine. Își notă adresa tânărului, îi mai mulțumi o dată, și plecă. Șapte zile trecuseră, când în casa tânărului se auzi soneria de la intrare. Spre surpriza lui, un televizor color de mari dimensiuni îi fu livrat direct, printr-o companie de transport. Avea un bilețel, special lipit pe ambalaj. În el scria:
„Profunde mulțumiri pentru ajutorul tău de pe autostradă. Ploaia nu numai că mă udase până la piele, dar îmi înecase și sufletul. Atunci ai apărut tu. Mulțumită ție, am putut ajunge la căpătâiul soțului meu care agoniza, cu doar câteva clipe înainte ca el să-și dea duhul. Dumnezeu să te binecuvânteze pentru ajutorul pe care mi l-ai dat și pentru binele pe care îl faci celor din jur, dezinteresat. Cu sinceritate, soția celui ce a fost Nat King Cole”.