Omul - Tatăl nostru care ești în ceruri... Dumnezeu - Da! Spune-mi despre ce este vorba? Omul - Sfințească-se numele Tău... Dumnezeu - Zici aceasta în mod serios? Omul - Ce să spun în mod serios? Dumnezeu - Că vrei să sfințești numele Meu. Știi tu ce înseamnă asta? Omul - Înseamnă, înseamnă... of, Doamne, nu știu ce înseamnă. De unde să știu? Dumnezeu - Înseamnă că vrei să Mă cinstești, că Eu sunt unicul lucru important pentru tine, că numele Meu este valoros în ochii tăi. Omul - Aha!... Acum înțeleg. Vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Dumnezeu - Faci tu ceva pentru asta? Omul - Ca să se facă voința Ta? Bineînțeles. Merg în fiecare duminică la biserică, plătesc anual simbria, donez pentru misiuni... Dumnezeu - Însă eu vreau mai mult de la tine. Vreau ca viața ta să fie ordonată, ca obiceiurile rele cu care calci pe alții pe nervi să dispară, ca să te înveți să te gândești și la alții, nu numai la tine, ca toți cei care intră în contact cu tine să fie ajutați. Vreau ca flămânzii, întristații, însetații, dezbrăcații pe care îi întâlnești, să-i hrănești, să-i mângâi cu iubire, să-i adapi, să-i îmbraci, după putința ta..., căci tot ceea ce faci tu oamenilor, faci, de fapt, pentru Mine. Vreau să îți vezi păcatele, să te căiești pentru ele, să ți le spovedești, să te lupți cu tine însuți ca să nu le mai faci și să-ți îndrepți viața în bine. Omul - De ce spui toate acestea tocmai mie, Doamne? Știi Tu câți fățarnici stau în biserică? Uită-Te la ei! Dumnezeu - Scuză-mă! Mă gândeam că te rogi, într-adevăr, să se împlinească voința Mea. Dar aceasta începe, de fapt, de la acela care cere acest lucru. Abia atunci când vrei ceea ce vreau Eu, poți deveni un vestitor al lucrărilor Mele. Omul - Acum înțeleg. Dar pot să mă rog mai departe? Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi... Dumnezeu - Tu cântărești mai mult decât ar trebui să fie greutatea ta. Cererea ta conține și obligația de a face ca milioanele de săraci ai acestei lumi să aibă pâinea cea de toate zilele. Omul - Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri... Dumnezeu - Și Vasile! Omul - Vasile? Acum iarăși începi cu asta? Tu știi prea bine că mă face de rușine în public, că se poartă atât de arogant cu mine. Nu mă ia în serios ca și coleg de muncă, într-una mă calcă în picioare. Și el știe că asta mă supără. Dumnezeu - Știu, știu. Dar rugăciunea ta? Omul - N-am vrut chiar așa... Dumnezeu - Cel puțin ești sincer. Dar îți face plăcere să umbli mereu cu atâta antipatie și amărăciune în suflet? Omul - Nu, asta mă îmbolnăvește. Dumnezeu - Eu vreau să te vindec. Iartă-l pe Vasile și la fel te voi ierta și Eu. Poate vei pierde ceva, sigur vei pierde. Însă această pierdere îți va aduce bucurie în suflet. Omul - Hm! Nu știu dacă mă voi putea birui pentru a putea ajunge la acest scop. Dumnezeu - Eu te voi ajuta, trebuie doar să vrei și să faci primul pas în acest sens! Omul - Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău. Dumnezeu - Bagă de seamă la un singur lucru: trebuie să eviți persoanele și situațiile prin care ești ispitit. Omul - Cum voi reuși eu să fac acest lucru? Dumnezeu - Îți cunoști slăbiciunile: nepolitețea, agresivitatea, dispunerea de bani, educația... Nu-i da ispititorului nicio șansă! Omul - Cred că această rugăciune a fost cea mai lungă și cea mai grea din cele pe care le-am rostit vreodată. Dar asta a avut de a face pentru prima dată cu viața mea cotidiană. Dumnezeu - Bine, acum hai să mergem mai departe. Roagă-te liniștit până la capăt. Omul - Căci a Ta este împărăția și puterea și slava în vecii vecilor. Amin. Dumnezeu - Știi ceva? Când oamenii încep să Mă ia în serios, să se roage cu credință, să Mă urmeze și să facă voința Mea, când ei lucrează pentru venirea împărăției Mele și observă că asta îi face fericiți, atunci Eu simt o bucurie nesfârșită.
Pildă