Un băiețel, pe nume Jonathan Foerster, s-a născut handicapat fizic și cu un ușor handicap psihic. Părinții săi sufereau mult din cauza aceasta. La vârsta de 12 ani a mers la școală și era într-o clasă cu 15 copii normali. Cu greu a acceptat învățătoarea ca Jonathan să facă parte din efectivul acestei clasei. Ea voia să-l dea la o școală ajutătoare. Aici, cu toată bunăvoința ei, Jonathan nu făcea mai niciun progres. Cu greu putea să scrie și să vorbească. A venit primăvara și copiii se bucurau de apropierea sărbătorii Paștelui. Învățătoarea le-a povestit copiilor istoria învierii lui Iisus și, pentru a sublinia schimbarea, adică trecerea de la moarte la noua viață, învățătoarea a dat fiecărui copil câte un ou din plastic în care, acasă, să pună ceva care să reprezinte noua viață. A doua zi copiii au readus ouăle, le-au înapoiat învățătoarei și aceasta le-a deschis. În primul ou găsi o floare. „Da, spuse învățătoarea, floarea este luată din natură, este semnul unei noi vieți”. Un copil din spatele clasei a ridicat mâna și a spus:
„Este oul meu!”.
În al doilea ou era un fluture din plastic:
„Cu toții știm că dintr-o omidă atât de urâtă ia naștere un fluture așa de minunat”.
În următorul ou a găsit o pietricică pe care creștea mușchi de pământ. Al patrulea ou era neobișnuit de ușor. L-a deschis și acesta era gol. „Acesta era precis al lui Jonathan, s-a gândit ea. Probabil că nu a înțeles ce trebuia să facă cu oul. Ce păcat că am uitat să-i spun mamei sale!”. Deoarece nu a vrut să-l pună într-o situație jenantă, fără să spună niciun cuvânt, a pus oul deoparte și a întins mâna să ia un altul. Deodată Jonathan s-a anunțat că vrea să spună ceva. „Doamnă învățătoare, de ce nu vreți să vorbiți despre oul meu?”. Încurcată, învățătoarea a răspuns:
„Dar, Jonathan, oul tău e gol!”.
El a privit direct în ochii ei și a spus:
„Da, dar și mormântul lui Iisus a fost gol!”.
Pentru o vreme nimeni nu a scos niciun cuvânt. Când învățătoarea și-a revenit, l-a întrebat pe Jonathan: „Știi tu de ce mormântul era gol?”. „Da, a răspuns el, Iisus a fost omorât și pus în mormânt. Dar Tatăl său L-a înviat din morți!”. Învățătoarea a fost profund impresionată de răspunsurile copilului. Acest băiat ciudat, care era considerat înapoiat mintal, a înțeles adevărul Învierii mai bine decât toți ceilalți copii. Peste trei luni Jonathan a murit. Nu mică a fost mirarea celor veniți la înmormântare, să-și ia rămas bun de la el, când au văzut pe capacul sicriului coji de ou. Câteodată, oamenii considerați a fi niște înapoiați, niște handicapați, înțeleg mai bine niște aspecte care pentru oamenii normali sunt de neînțeles. Oamenii handicapați sunt tot oameni. NU trebuie să fie disprețuiți, subapreciați, marginalizați și maltratați, pentru că sunt oameni la fel de prețioși, în fața lui Dumnezeu, precum toți ceilalți oameni.