Un om, ajuns în rai, i-a cerut lui Dumnezeu să-i descopere viața pe care a trăit-o. Dumnezeu i-a înfățișat-o ca și când ea s-a desfășurat pe nisipul unei plaje. Omul a văzut că în momentele de bucurie erau patru urme de pași pe nisip, ale lui și ale lui Dumnezeu. Dar în clipele de suferință, erau numai două urme. Mâhnit, omul i-a spus lui Dumnezeu:
„De ce în momentele grele m-ai lăsat singur?”.
Acesta i-a răspuns:
„În clipele de suferință erau doar urmele Mele, pentru că atunci te purtam pe brațe”.