Migdalul crescuse drept și privea cu mândrie la crengile sale. Într-o zi, o ciocănitoare se așeză pe migdal. Își puse urechea la coaja copacului și auzi zgomotele multor viermișori. Cu ciocul său ascuțit făcu numaidecât o gaură în tulpină, scoase viermișorii afară și-i distruse. Migdalul se supără. Îi plăcea să se așeze și să se odihnească în ramurile sale papagali multicolori, dar pe această păsăre, care, pe deasupra, îl înțepă și-i făcu o gaură în tulpină, nu putea s-o suporte. Și migdalul ocărâ ciocănitoarea, și aceasta zbură în altă parte. Viermișorii creșteau din ce în ce mai mult, se înmulțiră și treptat-treptat distruseră miezul tulpinii. Dar migdalul nu simți nimic. Într-o zi veni vântul și trânti la pământ acest migdal. Mândria întunecă mintea și conștiința și produce adevărate dezastre, întotdeauna, dacă nu este alungată. Ferește-te, omule, de mândrie, căci ea este otravă curată. Fii simplu, smerit și lipsit de orgoliu.
Pildă