De mic copil îmi pierdusem părinții și am ajuns la nouă ani într-un orfelinat din Londra. Era mai mult decât un penitenciar. Trebuia să lucrăm 14 ore pe zi în grădină, în bucătărie, la grajduri, pe câmp. Nicio zi nu aduse vreo schimbare, și în tot anul nu era decât o singură zi liberă: ziua de Crăciun. Atunci fiecare băiat primea câte o portocală în cinstea pruncului Iisus. Asta era totul. Dulciuri, jucării și portocale primeau doar aceia care în decursul anului dădeau dovadă de hărnicie și ascultare. Aceste portocale de Crăciun întrupau dorința unui întreg an. Astfel mai veni o dată Crăciunul. Dar asta a însemnat pentru menirea mea de băiat aproape sfârșitul lumii. În timp ce alți băieți treceau pe la directorul orfelinatului și primeau câte o portocală, eu trebuia să stau într-un colț al încăperii și să privesc. Asta era pedeapsa primită pentru că într-o vară voiam să fug din orfelinat. După împărțirea portocalelor, ceilalți băieți puteau să se joace în curte, iar eu am fost obligat să merg în dormitor și să stau acolo, în pat, toată ziua. Eram nespus de trist. Plângeam și nu mai voiam să trăiesc. Nu după mult timp, am auzit pași în cameră. O mână îmi apucă pătura cu care eram acoperit. Atunci am deschis ochii. La patul meu era un băiețel, pe nume William, care avea în mâna dreaptă o portocală și mi-o întinse. Nu știam ce se întâmplase. De unde putea să provină această portocală?! Priveam când la William, când la fruct, și simțeam în mine o oarecare reținere. Deodată mi-am revenit în fire și am observat că portocala era deja decojită și, când am privit mai îndeaproape, totul îmi deveni limpede și lacrimile începură să-mi curgă din ochi. Când am vrut să întind mâna pentru a lua portocala, am constatat că trebuia să apuc bine ca să nu se destrame. Ce se întâmplase? „Băieții s-au adunat în curte, îi spuse William, și au decis ca și eu să primesc portocală de Crăciun. Astfel fiecare și-a decojit portocala și cu zece felii au făcut o portocală nouă, frumoasă și rotundă”. Această portocală a fost cel mai frumos cadou de Crăciun din viața mea. El mi-a arătat cât de mângâietoare poate fi prietenia autentică. Un dar, cât de mic, poate să aducă o imensă schimbare în bine în viața unui om!
Pildă