O fetiță voia odată să-și vopsească bicicleta. Pentru aceasta își procură o vopsea verde. Fetiței îi plăcea culoarea verde. Dar frățiorul ei mai mare îi spuse:
„O bicicletă așa verde n-am mai văzut până acum. Vopsește-o cu o culoare roșie și atunci va arăta frumos”.
Această culoare îi plăcea fetei. Deci, cumpără vopsea roșie și vopsi bicicleta. O altă fetiță însă îi spuse:
„Dar biciclete roșii au toți. De ce n-o vopsești cu albastru?”.
Fetița se răzgândi și apoi o vopsi cu albastru. Dar un prieten din vecinătatea ei îi spuse:
„Albastru? Este o culoare așa de închisă. Culoarea galbenă ar fi minunată!”.
Fetița găsi că galbenul era o culoare frumoasă. Dar o doamnă din bloc îi spuse:
„Acesta este un galben urât. Ia un albastru-deschis, consider că este mult mai frumos”.
Fetița își vopsi bicicleta cu albastru-deschis. Deodată, din nou își făcu simțită prezența frățiorul ei mai mare, care îi spuse:
„Voiai doar s-o vopsești cu roșu!”.
Fetița începu să râdă, apoi luă cutia cu vopsea verde și vopsi bicicleta cu această culoare, așa cum decisese prima dată.