O pasăre își cloci ouăle pe o ramură a unui copac. Deodată zări cum un șarpe boa venea încet-încet spre ea. Biata pasăre! Nu mai știa ce să facă pentru a-și salva ouăle din fața șarpelui. În acel moment trecu o maimuță pe acolo și, văzând pericolul, îi zise păsării: „Nu te teme! Voi arunca pietre în el și astfel îl voi alunga”. „Așa însă vei sparge și ouăle mele!”, spuse pasărea. Veni și un elefant. „Nu mai plânge! Voi scoate copacul din rădăcini și astfel îl voi alunga pe șarpe”, spuse el. „Oprește-te! îi spuse pasărea. Vrei să-mi spargi ouăle?!”. Atunci pasărea își zise:
„Într-adevăr, cei mari ai pădurii nu sunt capabili să pună pe fugă un șarpe boa, fără a-mi distruge ouăle din cuib”.
Pentru a salva cel puțin viața ei, pasărea se hotărâ să zboare din cuib. În acel moment îi veni o idee grozavă: merse la furnici și solicită ajutorul lor. Imediat veniră cu miile. Se urcară pe copac, apoi pe șarpe și în câteva clipe nu mai rămase din el decât pielea. „Bravo! le spuse pasărea, acum micuțele mele sunt salvate!”.