Un om pregătise bine țarina sa, o arase și o însămânțase. După câteva săptămâni omul se miră de ce plantele cresc cu greutate. În grădina vecinului său totul era verde, plantele erau mari, la el însă nu, erau mici. De la o zi la alta nerăbdarea sa creștea. De griji nici nu mai putea dormi. În cele din urmă îi veni o idee ciudată. Alergă la lotul său de pământ și începu să tragă încet-încet plantele în sus. Aceasta era desigur o muncă migăloasă, dar în sfârșit termină. Spre casă se întâlni cu vecinul său și-i povesti cum a ajutat el plantele să crească mai repede. Vestea aceasta a stârnit curiozitatea sătenilor. Au alergat cu toții la țarină și au constatat, cu stupoare, că toate plantele erau... veștejite. Nerăbdarea (graba) întotdeauna strică treaba!
Pildă