Se povestește că, pe când era tânăr, Sfantul Colov a mers la un mare stareț, numit Pavel, ca să-i slujească și, stând în preajma lui, să învețe. Mai întâi i-a vorbit despre ascultare și i-a cerut apoi să făgăduiască ascultare deplină întru toate. Într-o dimineață starețul a luat un băț uscat, l-a înfipt în pământ si i-a cerut lui Colov să-l ude zilnic și să-l îngrijească:
– În toate zilele să-l uzi cu apă, până va face rod. Izvorul era așa departe, încât pleca după apă dimineața și se întorcea seara. Timp de trei ani sfântul a făcut ceea ce starețul îi ceruse, fără să întrebe nimic, fără să cârtească, fără să obosească, cu încredere în dascălul său. După trei ani lemnul înverzit s-a făcut pom care a rodit. Starețul a împărțit fraților în biserică poamele, spunându-le:
– Luați de mâncați, acesta este rodul ascultării! E folositor să ne ascultăm învățătorii, dacă și când aceștia ne îndrumă spre bine, căci ascultarea este drum și roadă; voința și munca sunt răsplătite.