La părintele Paisie Olaru venise o femeie să se spovedească. Ea l-a întrebat:
„Părinte, cum o fi cu mântuirea mea? Eu nu știu multe rugăciuni pe de rost, pentru că nu am fost dată la școală și nu știu să citesc”.
Părintele a întrebat-o: „Și nu te rogi?”, la care ea a grăit: „Mă rog, cum să nu mă rog”. „Și cum te rogi?”. „Uite cum mă rog. Atunci când mătur prin casă zic în mintea mea:
„Doamne, curățește sufletul meu, cum curăț eu gunoiul din casă”.
Atunci când spăl rufe spun din nou:
„Spală, Doamne, negreala păcatelor din inima mea, ca să fie frumoasă, așa cum e o rufă curată și spălată”.
Când fac orice alt lucru spun aceleași cuvinte”. Femeia l-a întrebat în final: „Părinte, o fi bună rugăciunea asta?”, iar părintele Paisie i-a spus așa:
„Numai așa să te rogi toată viața de acum înainte!”.