Un om care nu credea în Dumnezeu, avea totdeauna obiceiul să spună că soarele, luna, pământul și lumea întreagă s-au făcut ele singure. Într-o zi, s-a dus la un vecin, care, spre deosebire de el, credea în Dumnezeu. Necredinciosul a văzut pe unul din pereții casei un covor prea frumos. A întrebat atunci pe vecin:
- „Cine a făcut covorul acesta?”
Gazda îi răspunse liniștit:
- „Nimeni”.
- „Cum așa nimeni?”
Omul îi răspunse liniștit:
- „Uite-așa: eu m-am trezit cu el pe perete, cum îl vezi, el s-a făcut singur, el s-a urcat pe perete, el singur”. Necredinciosul s-a supărat:
- „Vorbești într-aiurea, vecine!” - „Ba nu vorbesc deloc într-aiurea. Dumneata îmi tot spui că nu-i Dumnezeu, și că soarele, pământul și celelalte toate s-au făcut ele singure. Dacă e așa, atunci și dumneata trebuie să mă crezi pe mine. De ce te-aș crede numai eu, iar dumneata pe mine nu?„Necredinciosul a plecat nasul în pământ și din ziua aceea n-a mai zis că nu-i Dumnezeu, iar cu vremea a-nceput și el a crede.