Cândva, pe o margine de lume, într-un sat îndepărtat, trăia un suflet de artist, talentat și înțelept. Maestrul adora copiii și îi plăcea să-i răsfețe cu încântătoare daruri: lucrușoare mici, născute dintr-o mare pasiune, foarte frumoase, dar… fragile! Oricât de mult se străduiau bieții prichindei să fie grijulii cu noile jucării, fermecătoarele daruri se spărgeau zgomotos, transformându-se în cioburi. Micuții, disperați, plângeau cu amărăciune. Iar peste ceva timp, bătrânul înțelept le oferea alte daruri minunate: amețitor de frumoase, dar… și mai fragile! Într-o zi părinții copiilor, copleșiți de drama picilor, au bătut la ușa bătrânului:
- Maestre, ești atât de înțelept! Știm că le dorești copiilor noștri numai bine! Dar de ce le faci astfel de cadouri? Sunt încântătoare, dar atât de fragile! Bătrânul înțelept le răspunse zâmbind:
- Vor trece doar câțiva ani și cineva le va oferi… inima sa. Din bucuria de a primi aceste lucruri mici – frumoase, dar fragile, și tristețea de a le pierde într-o clipă, vor învăța să fie măcar un pic mai grijulii cu acel dar de neprețuit.